Criza carburanților: cine profită de atacurile din Marea Neagră?

eea ce Ministerul Energiei prezintă drept o problemă pur logistică — oprirea temporară a livrărilor de țiței kazah prin Marea Neagră — ascunde de fapt o vulnerabilitate structurală pe care nimeni nu vrea să o discute în termeni clari: aproape jumătate din capacitatea de rafinare a României depinde de o singură rută, controlată la un capăt de o companie de stat kazahă și, la celălalt capăt, de un terminal aflat pe teritoriul Rusiei. Coincidență sau vulnerabilitate construită din timp?

Oprirea livrărilor de țiței din Kazahstan, după atacurile ucrainene cu drone asupra petrolierelor, ar putea arunca piața internă într-o criză reală: această sursă acoperă circa 65% din importurile României și peste jumătate din consumul de materie primă al tuturor rafinăriilor din țară. Ministerul Energiei susține că lucrează deja la identificarea unor surse alternative de aprovizionare.

De ce contează pentru fiecare șofer român

Compania de stat kazahă KazMunayGaz este principalul acționar al Petromidia, cea mai mare rafinărie din România, cu o capacitate de 5,9 milioane de tone pe an — adică 46,3% din capacitatea totală de procesare a țării. Unitatea se alimentează preponderent cu țiței exportat prin terminalul CPC de la Novorossiysk, port aflat, nu întâmplător, pe teritoriul rusesc.

Situația nu se limitează la un singur operator: și principalul competitor, rafinăria Petrobrazi a OMV Petrom, care importă aproximativ o treime din țițeiul prelucrat, folosește în principal materie primă kazahă și azeră. Practic, indiferent la ce pompă alimentezi, ajungi la același robinet geopolitic.

Efectele se văd deja: unii distribuitori au operat două scumpiri într-o singură zi, benzina a ajuns la doi-trei bani sub pragul de 9 lei/litru, iar motorina se apropie rapid de 10 lei/litru. Rompetrol, principalul beneficiar local al petrolului kazah, a transmis asigurări că va lua toate măsurile pentru a compensa un eventual deficit și a menține continuitatea aprovizionării.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în Marea Neagră

Terminalul CPC din portul rusesc Novorossiysk a încetat să mai preia petrol kazah, după ce a suspendat operațiunile de încărcare din cauza atacurilor asupra petrolierelor, potrivit a trei surse din industrie citate de Reuters. Două dintre acestea au precizat că rezervoarele terminalului sunt pline, iar blocajul real vine din reticența armatorilor de a mai traversa Marea Neagră după atacurile cu drone — incidente care au dus la creșterea primelor de asigurare și, implicit, a costurilor de transport.

Cel puțin două petroliere care urmau să încarce la CPC și-au schimbat ruta. Prin acest terminal trec circa 80% din exporturile de petrol ale Kazahstanului — ceea ce înseamnă că orice sincopă acolo lovește simultan Astana, București și Viena (unde își are sediul OMV).

Ministerul Energiei nu exclude un impact asupra prețurilor la pompă dacă blocajul se prelungește și spune că analizează mai multe scenarii, precum și măsuri de atenuare. Urmează să fie convocată o reuniune cu operatorii din sectorul petrolier, pentru a evalua în ce măsură aceștia pot suplimenta volumele disponibile pe piață.

Kievul respinge acuzațiile — dar ridică o întrebare incomodă

Ambasadorul Ucrainei la Astana, Viktor Maiko, a negat orice implicare a țării sale în atacurile asupra petrolierelor care deservesc terminalul CPC. El a spus că partea ucraineană înțelege și împărtășește îngrijorarea Kazahstanului privind incidentele din 17 și 19 iulie, dar a subliniat că orice concluzie trebuie să se sprijine exclusiv pe fapte confirmate și că, până acum, nu există dovezi ale implicării Ucrainei. Diplomatul a cerut evitarea acuzațiilor pripite, directe sau indirecte.

Aici apare, de fapt, cea mai puțin discutată parte a poveștii: Maiko a afirmat că autoritățile de la Kiev au avertizat recent asupra posibilității unor provocări rusești realizate chiar cu drone ucrainene — sistemele rusești de război electronic pot bruia aceste aparate, le pot scoate din funcțiune și, în unele cazuri, pot prelua controlul asupra lor. Cu alte cuvinte, o dronă „ucraineană” care lovește un petrolier lângă un terminal rusesc nu înseamnă automat un ordin dat de Kiev.

Cine beneficiază, totuși, de o asemenea sincopă? Un blocaj la Novorossiysk pune presiune pe Kazahstan să caute rute alternative, slăbește încrederea Europei în stabilitatea aprovizionării prin Marea Neagră și, nu în ultimul rând, alimentează narativul potrivit căruia Ucraina „lovește la întâmplare” infrastructura civilă — un narativ util oricui vrea să erodeze sprijinul occidental pentru Kiev. Contextul mai larg nu poate fi ignorat: România importă energie printr-un lanț care trece, la un moment dat, prin teritoriu controlat de un beligerant direct implicat în războiul din Ucraina — o dependență despre care rapoartele oficiale ale Ministerului Energiei vorbesc rareori în termeni de vulnerabilitate strategică, preferând limbajul tehnic al „surselor alternative de aprovizionare”.

Proiectul Neptun Deep, prezentat drept soluția pentru independența energetică a României, rămâne, cel puțin până la începerea producției estimate pentru 2027, doar o promisiune — în timp ce prezentul continuă să depindă de un terminal rusesc și de bunăvoința armatorilor de a-și asuma riscul de a traversa o zonă de conflict activ.

Sursă: R3media (r3media.ro)