225 de milioane de dolari furați din educație: cine a plătit factura

ficial, e vorba despre „nereguli financiare” izolate în sistemul american de educație. În realitate, cifrele arată un tipar sistemic: din 2019 până acum, școli din 24 de state americane și Puerto Rico au pierdut 225 de milioane de dolari prin fraude confirmate oficial de inspectoratul general al Departamentului Educației din SUA — și din toată această sumă, statul a reușit să recupereze cel mult 67 de milioane. Restul, aproape 160 de milioane de dolari, a dispărut pur și simplu din sistem.

Datele vin dintr-o investigație a organizației Open the Books, realizată împreună cu State Financial Officers Foundation, care a documentat 74 de cazuri confirmate de fraudă în educație, fiecare valorând în medie peste 3 milioane de dolari. Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în rapoartele oficiale este că acestea sunt doar cazurile descoperite și confirmate — numărul real al fraudelor nedetectate sau neinstrumentate rămâne, prin definiție, necunoscut.

Florida și Illinois, campioanele fraudei

Statele Florida și Illinois conduc detașat clasamentul, cu câte 11 cazuri confirmate fiecare. Coincidență sau nu, e vorba despre două dintre cele mai mari sisteme educaționale din SUA, cu bugete uriașe și, aparent, control insuficient asupra fluxurilor de bani.

Indiana: 44 de milioane de dolari pe hârtie care nu exista

Cel mai mare prejudiciu a fost înregistrat în Indiana, unde două școli au umflat artificial numărul de elevi prezenți la cursuri, pentru a obține finanțare suplimentară de la stat — un total de 44 de milioane de dolari. Fondatorul școlilor ar fi direcționat apoi banii către companii aflate în proprietatea sa. Cronologia ridică întrebări: școlile s-au închis în 2019, dar abia în 2024 patru presupuși coautori ai schemei au fost puși sub acuzare. Cine beneficiază de un asemenea decalaj de cinci ani între fapte și acuzații? Cu siguranță nu elevii ale căror fonduri au dispărut.

Un funcționar, un prieten și o casă cu reducere de 150.000 de dolari

La Broward County Public Schools, în Florida, responsabilul cu informatica, Anthony Hunter, este acuzat că a folosit fonduri ale districtului școlar pentru a cumpăra materiale didactice în valoare de 17 milioane de dolari de la afacerea unui prieten, ocolind complet procedura de licitație competitivă. În schimb, potrivit procurorilor de stat, prietenul respectiv i-ar fi angajat pe Hunter și pe fiul său într-un post de securitate și i-ar fi vândut lui Hunter o casă cu 150.000 de dolari sub prețul pieței. Un aranjament care, pus cap la cap, arată exact ca acele „conexiuni interesante” pe care rapoartele oficiale preferă să le treacă cu vederea.

Fonduri pentru elevi nativi americani, cheltuite pe altcineva

Chicago Public Schools a primit 1 milion de dolari din granturi federale destinate elevilor nativi americani, folosind o cerere de finanțare în care figurau peste 1.000 de elevi de origine sud-asiatică. Districtul nu a putut verifica ulterior câți elevi erau, de fapt, înscriși real în program și a fost de acord să returneze banii — o soluție elegantă pentru instituție, dar care nu explică cum a fost posibilă o asemenea discrepanță la nivel de aplicație.

Micile districte, cele mai vulnerabile

Frauda lovește arguabil cel mai dur districtele școlare mici, care au oricum resurse bugetare limitate. Janis Bucknor, fostă șefă a Community Preparatory Academy din California, a recunoscut că a furat 3 milioane de dolari de la școală în decurs de cinci ani — o sumă care reprezenta o treime din toată finanțarea de stat și federală a instituției.

Din banii furați, Bucknor a cheltuit 220.600 de dolari pe vacanțe la Disney și a mai finanțat cumpărături online și taxele de școlarizare private pentru proprii copii. A fost condamnată la trei ani de arest la domiciliu și obligată să restituie banii.

Context extins: o problemă mai mare decât pare

Statul american pierde anual sute de miliarde de dolari prin fraude de tot felul, de la sănătate la achiziții publice. Ce nu se spune însă suficient de clar este că redirecționarea banilor din educație are un impact structural pe termen lung — afectează direct generații de copii din comunități care depindeau de acele fonduri, în timp ce responsabilii, în multe cazuri, scapă cu pedepse blânde sau cu ani întregi de întârziere între faptă și tragerea la răspundere. Un tipar care, privit din România — unde absorbția fondurilor europene și controlul cheltuielilor publice sunt subiecte la fel de sensibile — sună dureros de familiar.

Rubrica #WasteOfTheDay este realizată de auditorii forensici de la OpenTheBooks.com.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)