Siegfried Mureșan premier: ce nu vi se spune despre presiunile germane

ropunerea lui Siegfried Mureșan ca premier al României de către coaliția PNL-USR-UDMR nu e doar o numire tehnică — e un semn al unor rețele de influență care leagă București de Berlin printr-un fir mai gros decât recunosc sursele oficiale. Cornel Nistorescu, jurnalist cu decenii de experiență în observarea culoarelor puterii, a tras un semnal de alarmă care merită analizat cu atenție: „Cresc presiunile germane asupra României”.

Nistorescu nu vorbește în gol. El trece în revistă o serie de figuri-cheie din statul român — de la Nicușor Dan, președintele României, la Dragoș Anastasiu, fostul vicepremier demisionat în 2025 după scandalul „șpăgilor de supraviețuire” — și constată un pattern: aproape toți au legătură directă sau indirectă cu spațiul decizional german. Coincidență? Sau un ecosistem de interese care funcționează pe verticală, de la Bruxelles la București, cu Berlin în rolul de coordonator nevăzut?

„Pe nesimțite și pe neașteptate, România s-a trezit în fața unor decizii fundamentale, adoptate de oameni care l-au însoțit pe primul-ministru la negocierile sale din Germania sau l-au secondat în negocierea unor contracte importante pentru țară și pentru obligațiile sale financiare de viitor ale României”, scrie Nistorescu în Cotidianul.

Jurnalistul menționează trei direcții de ancorare: portofelul digital (un proiect care ridică semne de întrebare privind suveranitatea datelor personale ale românilor), prelungirea contractului cu OMV Petrom pe încă 20 de ani (un gigant austriac cu rădăcini adânci în economia germană) și, acum, propunerea lui Siegfried Mureșan — un politician crescut în cabinetele europene, cu studii la Bonn și o carieră construită în structurile germano-europene.

Mureșan, europarlamentar PNL și vicepreședinte al Parlamentului European, e prezentat în mass-media mainstream ca un „tehnician pro-european”. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: el a fost apropiat al cancelariei germane în dosare-cheie legate de fondurile europene și de politica energetică. Dominic Fritz, actualul președinte interimar al USR și fost primar al Timișoarei, are un profil similar: german de origine, format în Germania, venit în România printr-un program al Fundației Robert Bosch.

„Cu propunerea PNL-USR-UDMR de desemnare a lui Siegfried Mureșan, funcționăraș pregătit pe la cabinete germane, ca și Dominic Fritz, România pare a îmbrățișa o alegere tacită pentru un parteneriat mai special cu Germania, dacă nu chiar spre o repunere a unor obiective/interese germane mai vechi, urmărite prin Tratatul de la Buftea din 7 mai 1918″, conchide Nistorescu.

Referința la Tratatul de la Buftea nu e aleasă întâmplător. În mai 1918, România ocupată de Puterile Centrale a semnat un tratat care transforma practic țara într-un protectorat economic german: concesiuni petroliere pe 90 de ani, control german asupra căilor ferate, monopol asupra exporturilor agricole. Tratatul a fost anulat după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, dar rămâne în memoria colectivă ca simbolul al unei suveranități compromise.

Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, în plină criză guvernamentală (PSD a ieșit din coaliție pe 23 aprilie 2026, guvernul Bolojan e în regim interimar), coaliția PNL-USR-UDMR propune un premier cu un profil atât de „occidental” — sau, mai precis, atât de „germanic”? Cine beneficiază de această alegere? Și ce mesaj trimite această numire către Moscova, Washington sau Ankara — puteri care privesc cu atenție orice reorientare a axelor de influență în Europa de Est?

Nistorescu conchide că România pare „ancorată necondiționat la remorca Germaniei”. Rămâne de văzut dacă această ancorare e o strategie asumată de elitele politice românești sau rezultatul unor presiuni subtile, exercitate prin canale economice, diplomatice și instituționale pe care publicul larg nu le vede.