Regatul Unit: „informația falsă”
uvernul britanic tocmai și-a acordat puterea de a bloca „informația falsă” online în „perioade de criză” — fără ca nimeni să fi definit clar ce înseamnă „criză” și cine decide când începe una. Ceea ce oficial e prezentat ca protecție împotriva violenței, devine în practică un instrument de cenzură în timp real, activat de minister, executat de regulator, aplicat de algoritmi AI — și totul fără dezbatere parlamentară prealabilă.
Hilary Benn, secretarul pentru Irlanda de Nord, a confirmat că regulatorul pentru comunicații Ofcom va avea puteri extinse pentru a combate „informația falsă” online în „perioade de criză”. Declarația vine după violențele recente din Belfast, pe care guvernul le leagă direct de „incitarea online”. Ofcom a contactat deja platformele, iar miniștrii susțin că violența „pare să fi fost incitată pe internet”.
Când a fost întrebat cum va fi definită „perioada de criză”, Benn a răspuns că acest lucru „va fi stabilit în timp util”. Cu alte cuvinte: vom ști când o vedem. Sau mai degrabă — când ei decid că o vedem.
Violențele din Belfast au urmat unui atac cu cuțitul comis de un solicitant de azil asupra unui bărbat local. Protestele au escaladat rapid: incendii de vehicule, atacuri cu foc asupra locuințelor, ciocniri cu poliția — doisprezece ofițeri răniți. Guvernul a invocat imediat Online Safety Act 2023, legea prezentată inițial publicului ca măsură de protecție a copiilor online.
Ofcom a publicat săptămâna aceasta o scrisoare deschisă adresată furnizorilor de servicii online din Regatul Unit, referindu-se direct la situația din Belfast. Scrisoarea amintește platformelor de obligațiile lor legale de a evalua și atenua riscurile conținutului „ilegal”, inclusiv material care incită la ură sau provoacă violență. Crucială este însă următoarea mențiune: „crizele anterioare au arătat cum o creștere bruscă a cantității de conținut ilegal circulând online poate manifesta infracțiuni motivate de ură și violență în lumea reală” — iar „sistemele obișnuite de moderare a conținutului pot să nu fie suficiente în astfel de circumstanțe”.
Ceea ce nu se spune explicit: Ofcom a confirmat măsuri noi adăugate la codurile sale de practici privind siguranța online, în baza cărora platformele „ar trebui să aibă proceduri pregătite pentru a răspunde la creșteri bruște ale conținutului ilegal în timpul unei crize”. Aceste măsuri — confirmate cu o zi înainte de scrisoare — urmează să fie implementate imediat de platforme, fără a aștepta aprobarea parlamentară. Scrisoarea subliniază că serviciile trebuie „să acționeze acum pentru a aborda conținutul ilegal” și să urmeze protocoalele de criză existente, acolo unde există.
Aici apare coincidența interesantă: legea Online Safety Act, vândută repetat publicului ca măsură de protecție a copiilor, este acum aplicată conținutului pentru adulți și tulburărilor civile — fără nicio referire la copii în ghidul de criză al regulatorului. Activiști pentru confidențialitate au semnalat exact acest lucru: instrumentul „de protecție a copiilor” devine mecanism de control al narativelor publice în perioade de tensiune socială.
Definirea „crizei” este la fel de vagă. Ghidul Cabinet Office din Amber Book precizează că termenii „urgență” și „criză” sunt folosiți interschimbabil în contextul Civil Contingencies Act 2004. O urgență acoperă evenimente sau situații care provoacă sau pot provoca daune grave bunăstării umane, mediului sau securității Regatului Unit — inclusiv explicit situații care „nu au fost încă dăunătoare, dar au potențialul de a fi”. Nu a fost necesară nicio dezbatere parlamentară sau vot nou pentru ca această interpretare extinsă să fundamenteze acțiunea de reglementare în timpul tulburărilor din Belfast.
Liz Kendall, secretarul pentru Tehnologie, a declarat că guvernul intenționează să modifice legile privind siguranța online pentru a oferi regulatorului puteri mai mari de a cere platformelor să ia măsuri mai dure împotriva materialului care, spune ea, ar putea incita la violență sau dezordine în perioade de „tensiune socială și politică sporită”. Criticii susțin că acest lucru permite efectiv statului să restricționeze accesul la imagini în timp real și la surse de informații non-guvernamentale în astfel de perioade, încadrând-o ca o amenințare directă la adresa libertății de exprimare și a capacității publicului de a accesa informații nefiltrate.
Au apărut și rapoarte conform cărora guvernul britanic ar fi contactat jurnaliști care acoperă evenimentele din Irlanda de Nord pentru a le instrui modul de raportare — atribuite unei surse guvernamentale anonime. Conform comunicărilor distribuite online, jurnaliștilor li s-ar fi indicat încadrarea preferată a tulburărilor, inclusiv modul de caracterizare a protestelor și cauzele subiacente. Această intervenție a avut loc în timp ce Ofcom emitea simultan ghidul său de criză către platforme, stârnind îngrijorări că guvernul încearcă să alinieze acoperirea atât în mass-media tradițională, cât și în spațiile online, pentru a limita narativele neaprobate în perioade de dezordine publică.
Alături de noile puteri de reglementare, guvernul britanic implementează un sistem numit PoliceAI — un Centru Național pentru AI în Poliție lansat cu o finanțare de 115 milioane de lire sterline. Acest organism centralizat consolidează dezvoltarea și implementarea AI în toate cele 43 de forțe din Anglia și Țara Galilor, concentrându-se pe instrumente precum recunoașterea facială în timp real, analize predictive, analiză automată a datelor și detectarea deepfake-urilor. Guvernul declară că este conceput pentru a accelera investigațiile și a automatiza sarcinile de rutină ale poliției, creând în același timp un cadru național unic pentru testarea și implementarea tehnologiei.
În contextul noilor puteri de criză, PoliceAI oferă autorităților sisteme automate capabile să scaneze cantități uriașe de conținut online și comunicații în timp real. Aceste instrumente pot semnala material considerat că răspândește „informații false” sau incită la dezordine în timpul evenimentelor de criză desemnate de guvern, permițând coordonarea rapidă cu Ofcom pentru eliminarea conținutului. Combinate cu recunoașterea facială și capacitățile predictive, sistemul permite poliției să identifice și să vizeze indivizi care postează sau distribuie informații pe care autoritățile doresc să le suprime, transformând AI-ul într-un mecanism puternic de control al narativelor și de blocare a faptelor incomode.
Aceste evoluții nu vin izolat. Ele se conectează direct la arhitectura de supraveghere pe care activiștii o documentează obsesiv: planuri de a întemniță CEO-ii de tehnologie până la cinci ani dacă refuză să construiască sisteme de scanare client-side capabile să revizuiască fiecare fotografie, video și mesaj pe dispozitivele utilizatorilor înainte de criptare. Același cadru susține viitoarea blocare a ID-ului digital pe fiecare telefon, în baza căreia verificarea biometrică și un ID emis de guvern ar fi necesare pentru funcționalitatea completă a smartphone-ului, cu dispozitive neconforme restricționate la un „mod copil” limitat.
Serviciul de mesagerie criptată Signal rezistă cerințelor mai largi de screening al telefoanelor și scanare a conținutului. Președinta Meredith Whittaker a declarat că Signal ar „pleca absolut, 100%” din Regatul Unit, mai degrabă decât să slăbească criptarea end-to-end. Directoarea Big Brother Watch, Silkie Carlo, a avertizat că planurile „vor duce doar la verificări de identitate la nivelul populației pentru ca toți să ne folosim telefoanele, tabletele și laptopurile” și echivalează cu „verificări de identitate pentru internet”. Ea a descris cerința ca invocând „moartea anonimatului și a confidențialității pe internet” și abordarea generală ca „o trecere a Rubiconului care ar face din Regatul Unit unul dintre cele mai autoritare regimuri de internet din lume”.
Cronologia ridică întrebări incomode: guvernul avansează către puteri de reglementare extinse asupra conținutului online în timpul „evenimentelor de criză” definite vag, platformele primesc ordin să implementeze protocoale speciale de moderare imediat, în timp ce guvernul avansează scanarea la nivel de dispozitiv, încorporează cerințe de ID digital pe fiecare telefon și amenință directorii cu închisoarea pentru neconformare. Instrucțiunile către jurnaliști și presiunea asupra platformelor completează tabloul.
Aceasta nu este altceva decât construcția unei grile complete de control prin supraveghere care monitorizează dispozitivele, verifică identitatea pentru acces de bază și suprimă informații incomode ori de câte ori cei de la putere declară o urgență. Libertatea de exprimare, confidențialitatea și accesul la realitatea nefiltrată sunt țintele directe. Rezistența platformelor dispuse să plece mai degrabă decât să se conformeze, și a cetățenilor care refuză să accepte pretextul, rămâne singurul obstacol în calea implementării sale distopice complete.