65 de conflicte armate în 2025: record post-WWII sau pregătire?

umărul conflictelor armate între state a atins 65 în 2025 — cel mai ridicat nivel de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial — conform unui studiu publicat recent de Peace Research Institute Oslo (PRIO). Ceea ce rapoartele oficiale prezintă drept „instabilitate regională spontană” ridică semne de întrebare atunci când privim cronologia: escaladarea vine exact în momentul în care bugetele militare globale au atins maximul istoric de 2,4 trilioane de dolari anual.

Datele PRIO arată că 2025 a marcat o creștere de peste 30% față de nivelurile din 2020, când se înregistrau aproximativ 50 de conflicte active. Raportul clasifică drept „conflict armat între state” orice confruntare militară care implică forțe guvernamentale și provoacă cel puțin 25 de decese legate de luptă pe an. Din cele 65 de conflicte, 18 sunt clasificate drept „războaie” — adică depășesc pragul de 1.000 de morți anual.

Zonele cu cea mai mare concentrare de conflicte rămân Orientul Mijlociu, Africa Subsahariană și Asia de Sud-Est. Coincidență sau nu, aceste regiuni dețin peste 70% din resursele neexploatate de petrol, gaze naturale și minereuri rare — elemente esențiale pentru tranziția energetică și industria tehnologică globală. Raportul PRIO nu face această conexiune explicit, dar cifrele vorbesc de la sine: din cele 18 războaie active, 14 se desfășoară în zone cu rezerve strategice semnificative.

Cercetătorii norvegieni subliniază că numărul total de decese legate de conflicte a crescut cu 45% între 2020 și 2025, ajungând la aproximativ 180.000 de victime anuale. Această cifră nu include morțile civile indirecte — foamete, boli, colaps infrastructură — care, conform estimărilor ONU, pot înmulți bilanțul real de 3-5 ori. Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: creșterea conflictelor coincide cu cel mai mare val de contracte de armament din ultimii 40 de ani, semn că cineva profită substanțial de această „instabilitate spontană”.

Studiul PRIO identifică trei factori principali: fragmentarea puterii statale, competiția pentru resurse naturale și interferențe externe în conflictele locale. Ultimul punct e formulat diplomatic, dar analiza detaliată arată că în 41 din cele 65 de conflicte există implicare directă sau indirectă a marilor puteri globale — fie prin furnizare de armament, fie prin trupe „consultative”, fie prin finanțare a facțiunilor locale.

România, membră NATO și UE, se angajează să atingă cheltuielile militare de 2% din PIB conform cerințelor Alianței. Baza Kogălniceanu devine cea mai mare instalație NATO din Europa de Est, iar contextul global al conflictelor — mai ales tensiunile din Marea Neagră și Orientul Mijlociu — explică urgența investițiilor. Cronologia ridică totuși întrebări: de ce escaladarea conflictelor globale vine exact când industria de apărare occidentală avea nevoie de justificare pentru reînarmare masivă după decenii de reduceri post-Război Rece?

Raportul PRIO va fi prezentat oficial la Geneva în iulie 2026, dar versiunea preliminară circulă deja în cercurile academice și diplomatice. Concluzia oficială: „lumea traversează cea mai periculoasă perioadă de la 1945″. Concluzia neoficială, pe care nimeni nu o roste public: cineva face bani foarte mulți din această „perioadă periculoasă” — și nu sunt țările care plâng morții.