Kondor Zoltan: omul din umbră care dictează viitorul guvernului

n timp ce presa mainstream analizează cu seriozitate candidaturile oficiale pentru postul de premier, numele care contează cu adevărat în culise aparține unui om de afaceri sătmărean cu dublă cetățenie: Kondor Zoltan. Cozmin Gușă, analist politic controversat dar bine conectat, republică astăzi un material din urmă cu un an care explică „sprijinul subteran al lui Bolojan, dar mai ales jocul UDMR”. Kondor ar fi cel care a negociat ascensiunea lui Péter Magyar în Ungaria — pe linia Lavrov-Rothschild, precizează Gușă — și „abandonul” lui Viktor Orbán. Finanțarea lui Magyar în campanie s-a făcut prin miliardarul Sándor Csány, „cu acordul lui Kondor”, personaj care anul trecut a cumpărat industria lactatelor din Ardeal. „Kondor este de fapt managerul pe axa Budapesta-Viena-Berlin, cu acordul lui Lavrov și știința lui Putin”, scrie Gușă. „Cu așa ceva se bate azi Nicușor & SRI. Complicat, nu?”

Kondor Zoltan a început ca întreprinzător în piața pieselor auto în anii ’90, o nișă profitabilă pentru cei cu instinct comercial ascuțit. Căutările pe Google și Wikipedia se opresc însă brusc acum un deceniu, moment în care Kondor și-a vândut părțile sociale partenerului elvețian. Din acel moment, Kondor a intrat în „business-ul mare, în plan regional”, cu un capital estimat la peste 100 de milioane de euro. Domeniile: energie, finanțe, telecomunicații. Gușă susține că Kondor acționează „preponderent în Ungaria, dar cu ramificații în toată regiunea”, ajungând să-l detroneze pe legendarul Sándor Csány, care controla grupurile MOL și OTP — cele mai mari companii energetice și, respectiv, bancare din Ungaria. Csány, cunoscut publicului larg ca președinte al Federației Ungare de Fotbal, ar fi fost salvat de Kondor dintr-o „mare încurcătură” cauzată de „un personaj influent, român de origine și fin de cununie al lui Csány”. Predare de ștafetă, nu adversitate.

Operând în liga mare, Kondor s-a apropiat de familia Rothschild și a devenit „jucător influent” în cel puțin trei bănci puternice din regiune — bănci de la care guvernările Iohannis s-au împrumutat masiv în ultimii cinci ani, susține Gușă. „Iohannis și ai săi au transformat astfel România în stat prizonier”, afirmă analistul, care refuză să dea numele băncilor pentru a nu le aduce „în fața unui oprobriu nemeritat; la urma urmei, n-au fost decât uneltele prin care s-a operat”. O bancă cu capital majoritar austriac, una cu capital francez, și o a treia „pare românească, dar nu mai e demult”.

De ce Kondor Zoltan este „Omul Zilei”? Pentru că nominalizarea lui Ilie Bolojan ca premier „se tot amână în mod inexplicabil publicului”, iar în spatele acestei întârzieri se află un joc de putere complex. Bolojan nu este pe placul Grupului de la Cluj — condus informal de Ioan Rus, cu Florian Coldea în componență, parțial și cu Ion Țiriac — care ar prefera eterna lor marionetă, Emil Boc. Cu Boc ar fi de acord și partea din PNL ostilă lui Bolojan, coordonată de Eduard Hellvig. Dar Boc nu este simplu de impus: Bolojan are sprijinul lui Nicușor Dan și al „cercului zero de putere”, relații cordiale cu USR, și coexistență cu o parte din PSD. Mai puțin însă cu UDMR, unde Kelemen Hunor și liderii îl antipatizează frontal.

„Păpușarii lui Emil Boc, vrând să-l impună premier în locul lui Bolojan, trebuie să recurgă la sprijin dintr-o zonă de care depinde guvernarea, adică acea zonă a împrumuturilor financiar-bancare”, explică Gușă. Astfel, „cei pomeniți mai sus au organizat un echipaj de lobby care încearcă de câteva zile să-l convingă pe Kondor Zoltan să-i sprijine”. Gușă nu cunoaște rezultatele discuțiilor, dar e limpede, spune el, că „șefia guvernării României se decide cu totul altfel decât vă este prezentat public”. Un rol mare îl are chiar Viktor Orbán, „tovarășul din umbră al lui Kondor Zoltan”. Știu asta bine și ardelenii implicați, știu bine și croații, „apropo, pe filiera INA Group”.

Concluzia lui Gușă este provocatoare: „Sub guvernările Iohannis, România a intrat exact pe aliniamentul financiar al Ucrainei, a cărei datorie suverană a fost cumpărată, în 2017, de către fondul de investiții Franklin Templeton, cel care administrează și Fondul Proprietatea în România, controlat de către grupul Rothschild.” Ceea ce oficial se prezintă ca negocieri politice interne pentru formarea guvernului ar ascunde, de fapt, un joc financiar regional în care România și-a pierdut autonomia decizională. Kondor Zoltan — un nume absent din dezbaterile publice — ar fi omul care ține șirurile. Coincidență că tocmai acum, în plin impas politic, numele lui reapare în culise? Sau pur și simplu un jucător pe care presa mainstream preferă să nu-l menționeze?