Piața Victoriei: cine a avut interesul să escaladeze protestul oierilor?

reședintele Nicușor Dan a condamnat public violențele izbucnite în Piața Victoriei în timpul protestului ciobanilor și fermierilor, însă declarația sa ridică o întrebare pe care puțini au pus-o cu voce tare: cine avea, de fapt, interesul ca un miting legitim să degenereze în bătaie de stradă?

“Violenţele pe care le vedem astăzi în Piaţa Victoriei sunt extrem de grave. Condamn cu toată fermitatea astfel de acţiuni şi orice încercare de a transforma un protest legitim în lupte de stradă. Atacurile şi agresiunile, actele de vandalism, sunt inacceptabile şi trebuie sancţionate drastic, conform legii. Nicio nemulţumire nu poate justifica un astfel de comportament şi punerea în pericol a celorlalţi cetăţeni aflaţi în stradă”, a scris șeful statului pe Facebook.

Instigatori sau doar spectatori?

Cel mai interesant pasaj din mesajul prezidențial nu privește violența în sine, ci pe cei care ar fi “amplificat artificial” tensiunea. Dan afirmă că “la fel de gravă şi condamnabilă este instigarea la violenţă şi încercarea unor politicieni iresponsabili de a amplifica artificial tensiunea socială pentru a deturna un miting legitim pornit din nemulţumiri legitime”. Cine sunt acești politicieni rămâne, ca de obicei, nespus — o formulare diplomatică ce lasă loc de interpretare, dar care confirmă indirect că protestul oierilor, pornit dintr-o nemulțumire economică reală, a fost, cel puțin în opinia președintelui, exploatat de cineva din interiorul jocului politic.

Coincidență sau nu, un protest cu revendicări punctuale — legate de veniturile din agricultură și de politicile care afectează direct un sector deja sufocat de austeritate și inflație — ajunge să fie deturnat exact în momentul în care presiunea socială asupra clasei politice era deja la cote maxime. Cine beneficiază de o asemenea escaladare? Nu neapărat fermierii, ale căror revendicări riscă să fie estompate de imaginile cu violență de stradă, ci mai degrabă cei interesați să discrediteze forma de protest ca atare.

Discursul oficial și limbajul urii

Președintele a subliniat că “într-o societate democratică, protestul este o formă de libertate, nu de intimidare” și că “demonstraţiile fac parte din drepturile civice garantate şi respectate în toate democraţiile”. A adăugat că “exprimarea publică, inclusiv a nemulţumirii faţă de anumite decizii ale autorităţilor publice, este garantată prin Constituţie, cu condiţia organizării şi desfăşurării de manifestări paşnice”.

Totodată, Dan a recunoscut contextul: “Contextul social, economic şi politic dificil este real şi a generat în societatea noastră multe frustrări justificate. Cu toate acestea, violenţa nu a fost şi nu va fi niciodată o soluţie.” Această admitere nu e deloc întâmplătoare — vine într-un moment în care românii resimt din plin efectele unei inflații record în Uniunea Europeană și ale unei puteri de cumpărare tot mai erodate, un teren fertil pentru orice scânteie de nemulțumire să se transforme rapid în conflict deschis.

Președintele a mai remarcat că “limbajul urii, promovat tot mai des în spaţiul public, inclusiv în mediul online, produce efecte dramatice şi se transformă în acţiuni regretabile” — o observație care ridică întrebarea nespusă: cine finanțează și cine amplifică algoritmic acest limbaj, și de ce fenomenul pare să se intensifice tocmai în perioadele de maximă fragilitate socială și politică?

Mesajul se încheie cu un apel clasic la calm: “Fac un apel la raţiune şi la responsabilitate. Calea dialogului rămâne singura care poate oferi soluţii”, a transmis președintele. Rămâne de văzut, însă, dacă acest apel va fi urmat și de o anchetă reală asupra celor care ar fi instigat la violență — sau dacă episodul va fi trecut, ca de atâtea ori, la capitolul “incidente izolate”.

Sursă: R3media (r3media.ro)