Georgescu la liturghie: de ce Biserica anchetează o prezență?

simplă prezență la sfânta liturghie a devenit, aparent, motiv de anchetă bisericească — fapt care ridică mai multe întrebări despre autonomia cultului decât despre persoana în cauză. Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei a anunțat luni declanșarea unor cercetări interne după ce Călin Georgescu a participat, duminică, 13 septembrie 2026, la slujba oficiată la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, potrivit informațiilor publicate de Ev Zilei pe 14 septembrie 2026.

Formula folosită de profesorul Ilie Bădescu pentru a comenta acest episod este una dintre cele mai vechi din repertoriul latin al retoricii critice: Errare humanum est, perseverare autem diabolicum — a greși e omenește, a persevera în greșeală ține de diavol. Nu e o formulare întâmplătoare pentru cineva care privește instituțiile cu suspiciune constructivă: ea sugerează că episodul de la Oradia nu ar fi un caz izolat, ci parte dintr-un tipar repetitiv de reacții instituționale la prezența unui personaj politic devenit, indiferent de context, un test de loialitate pentru cei din jurul lui.

Ce nu se spune în anunțul oficial

Comunicatul Episcopiei nu detaliază, potrivit sursei citate, ce anume se cercetează concret: participarea unui credincios la o slujbă publică, deschisă tuturor, nu este în mod obișnuit un act supus vreunei proceduri disciplinare canonice. Rămâne neclar dacă „cercetarea” vizează conduita clerului care a oficiat slujba, modul în care s-a organizat momentul liturgic sau simpla imagine publică generată de prezența lui Georgescu într-un lăcaș de cult.

Coincidență sau nu, episodul survine într-un moment în care figura lui Călin Georgescu rămâne una dintre cele mai polarizante din spațiul public românesc, la mai bine de un an după ce fostul candidat independent — devenit simbol al narativului „alegerilor furate” pentru o parte a electoratului — a rămas fără nicio funcție oficială, dar cu o capacitate de mobilizare simbolică pe care instituțiile par să o trateze cu precauție sporită.

Cine beneficiază de o asemenea „cercetare”?

Ceea ce nu apare în rapoartele oficiale este miza reală a unui asemenea gest instituțional: dacă o vizită la o mănăstire, act privat prin excelență, ajunge subiect de anchetă publică, întrebarea legitimă este cine anume are interesul ca prezența unui om la o liturghie să devină știre națională — Georgescu însuși, care capătă astfel încă un episod de victimizare publică, sau instituția, care își arată vigilența față de anumite asocieri simbolice, indiferent de proporționalitate.

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: în România ultimilor ani, granița dintre spațiul religios și cel politic a fost tot mai des invocată, în ambele sensuri — fie pentru a acuza biserica de amestec politic, fie pentru a acuza politicul de instrumentalizare a credinței. Cronologia acestui episod, plasat la doar câteva zile după evenimente, se înscrie exact în acest tipar de suspiciune reciprocă pe care profesorul Bădescu pare să-l critice prin formula sa latină: nu greșeala inițială e problema, ci perseverarea instituțională într-un reflex de control asupra unor gesturi esențialmente private.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)