Etnogeneza românilor: ce ascunde „istoria oficială”?

carte care pune sub semnul întrebării versiunea oficială a etnogenezei românilor va fi lansată la Biblioteca Academiei Române — și lista invitaților spune, poate, mai multe decât conținutul volumului însuși. Pe 7 octombrie, de la ora 17:30, avocatul Florentin Țuca, jurnalistul Traian Ungureanu (TRU) și senatorul Sorin Lavric vor participa la prezentarea volumului „România noastră. Cea de toate zilele”, semnat de Mihail Neamțu și Petrișor Peiu.

Nu e o adunare întâmplătoare. Trei nume cu profiluri publice diferite — un avocat de business, un fost europarlamentar cu discurs identitar-conservator și un senator — reunite în jurul unei teze care contestă, în esență, narativul acceptat despre originea poporului român. Coincidență sau un semnal despre direcția în care se îndreaptă dezbaterea publică despre identitate națională, exact într-o perioadă în care România traversează una dintre cele mai adânci crize politice și economice din ultimii ani?

Volumul, apărut la editura Marile Cărți, este construit ca o serie de convorbiri despre nașterea poporului român și beneficiază de un cuvânt înainte semnat de academicianul Ioan-Aurel Pop — un nume care aduce, cel puțin formal, girul mediului academic mainstream unei teze care se declară, ea însăși, alternativă. Este doar primul volum dintr-un proiect editorial mai amplu, ceea ce sugerează că autorii intenționează o campanie de lungă durată, nu o simplă apariție izolată.

Ce nu spune „istoria oficială”?

În esență, cartea pornește de la o acuzație directă la adresa narativului predat în manuale: istoria oficială, susțin autorii, se oprește prea devreme și explică prea puțin — un popor format, chipurile, retras în păduri și văgăuni, izolat și aproape invizibil timp de un mileniu întreg. Este exact tipul de gol istoric care, în ultimii ani, a devenit teren fertil pentru tot felul de reinterpretări — unele riguroase, altele mai puțin.

Volumul propune, spun autorii, o altă perspectivă geografică și cronologică, pe care o lasă deliberat „de descoperit” cititorului — o strategie de marketing la fel de veche ca istoria însăși, dar care ridică o întrebare legitimă: ce anume din arhivele sau sursele folosite nu a ajuns, până acum, în dezbaterea publică largă? Și cine are interesul ca aceste discuții despre origini și identitate națională să capete vizibilitate tocmai acum, într-un context în care discursul suveranist câștigă teren constant în sondaje?

Nu e lipsit de relevanță că evenimentul are loc chiar la Biblioteca Academiei Române — instituția care, prin însuși spațiul oferit, conferă o legitimitate simbolică unei teze care se auto-descrie ca fiind în răspăr cu establishmentul istoriografic. Cartea poate fi comandată direct de pe site-ul dedicat proiectului editorial.

Sursă: R3media (r3media.ro)