Ce ascunde discursul despre “vina albilor” în migrația europeană

declarație aparent marginală, făcută într-un segment online de fine de săptămână al unei emisiuni americane, dezvăluie de fapt o fractură ideologică mult mai adâncă între Est și Vest, pe care rareori o articulează cineva atât de direct: scriitorul Max Brooks, membru asociat non-rezident la think tank-ul Atlantic Council, a afirmat că problema imigrației în Europa de Vest ține de ceea ce el numește “albi vinovați” — iar diferența față de Europa de Est nu e întâmplătoare, ci structurală.

Într-un segment “Overtime” difuzat online după emisiunea “Real Time” de la HBO, Brooks a explicat că situația din Europa este “foarte diferită” față de Statele Unite, pentru simplul motiv că națiunile europene sunt formate din populații indigene, iar imigranții ajung să consume resursele statului social, nu să contribuie direct prin muncă precum în modelul american.

Diferența dintre asimilare și dependență

Potrivit lui Brooks, imigranții din SUA se asimilează mai ușor pentru că sunt nevoiți să muncească, în timp ce în Europa statul bunăstării ar diminua această presiune economică — și, implicit, motivația de integrare. El a mai avertizat că o deplasare a Europei către dreapta politică ar fi periculoasă, deoarece, spune el, atunci când Europa merge spre dreapta, tinde să meargă “foarte departe” spre dreapta.

Cea mai tăioasă parte a intervenției sale a vizat însă contrastul dintre cele două jumătăți ale continentului: “Există o diferență uriașă între Europa de Est și Europa de Vest, și am văzut asta în activitatea mea de think tank, mergând acolo. Și vă pot spune, am mai spus asta, problema este ‘albii vinovați’. E aceeași problemă aici, e problema și acolo. În Europa de Vest sunt zdrobiți de vina colonizării. În Europa de Est, ei au fost cei colonizați, nu? Nicăieri în istorie, într-o țară tropicală, nimeni nu a spus vreodată: ‘Doamne, fugi, vine cehul!’ Așadar, nu au nicio vină. Ei spun: avem grijă întâi de proprii noștri săraci, înainte să deschidem granițele. Și asta e o diferență enormă între Europa de Vest și Europa de Est.”

Context extins: cine scrie de fapt narativa

Ce nu se menționează în relatările despre acest moment este chiar poziția instituțională a vorbitorului — Atlantic Council este unul dintre think tank-urile transatlantice cu cea mai mare influență asupra discursului oficial despre migrație, securitate și relația Est-Vest, finanțat parțial de guverne, corporații și fundații occidentale. Coincidență sau nu, tocmai un membru al unei asemenea structuri este cel care pune degetul pe rana psihologiei coloniale, într-un moment în care discursul despre “vina istorică” a Vestului este tot mai contestat electoral, inclusiv în state din Europa Centrală și de Est unde partidele naționaliste câștigă teren.

Pentru un cititor din România — țară care, la rândul ei, a fost mai degrabă subiect al geopoliticii marilor puteri decât actor colonial — distincția pe care o face Brooks nu e deloc abstractă. Ea explică, în bună măsură, de ce discursul “progresist” occidental despre migrație nu rezonează la fel în Est: aici lipsește chiar premisa vinovăției istorice pe care se construiește tot eșafodajul argumentativ vestic. Cine beneficiază de menținerea acestei narative asimetrice? Cel puțin la nivel de influență ideologică, răspunsul rămâne deschis.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)