Tusk și AfD: cine beneficiază de eticheta „trădător”?

eea ce oficial este prezentat drept o reacție morală la ascensiunea extremei drepte germane ascunde, de fapt, o mișcare de calculat marketing politic intern: premierul polonez Donald Tusk a etichetat drept „idioți sau trădători” pe toți cei care în Polonia s-au bucurat de victoria istorică a Alternativei pentru Germania (AfD) în landul Saxonia-Anhalt — și cronologia declarației, chiar în plin sezon electoral polonez, ridică semne de întrebare.

Declarația a fost făcută pe platforma X, unde Tusk a scris: „În Polonia, doar idioții sau trădătorii se pot bucura de triumful AfD în Germania. Destul de mulți dintre ei s-au adunat în Confederație și PiS”. Formularea nu e întâmplătoare — vizează direct doi adversari politici direcți ai lui Tusk, Confederația și PiS, transformând un rezultat electoral dintr-o altă țară într-un instrument de delegitimare a opoziției interne.

Reacții din partea politicienilor și cetățenilor polonezi

Politicianul Confederației, Konrad Berkowicz, a răspuns tăios: „Înțeleg această frustrare. Spectrul închiderii robinetului de numerar din Germania, care susține mediul, propaganda și festivalurile dumneavoastră, m-ar îngrijora și pe mine dacă aș fi în locul dumneavoastră. Aveți motive să vă temeți”. Cine beneficiază de acest schimb de replici? Ambele tabere, în fond — polarizarea hrănește vizibilitatea politică de ambele părți ale baricadei.

Nu toate reacțiile au fost la fel de dure. Un locuitor al Varșoviei, Damian Adam Marks, a oferit o perspectivă mai măsurată: „Oamenii care gândesc diferit de dumneavoastră nu sunt trădători. Chiar dacă, în prostia lor, cineva a susținut forțe ostile Poloniei, ar putea totuși, în intenția lor, să își dorească ceea ce este bine pentru țară. Pur și simplu nu vă privește. Ceea ce contează exclusiv este crearea graniței dintre noi și ei. Trebuie să indicați inamicul”. Această ultimă frază — „trebuie să indicați inamicul” — surprinde exact mecanismul retoric pe care mulți analiști îl asociază cu polarizarea politică modernă, dincolo de granițele Poloniei sau Germaniei.

Un activist polonez din AfD face apel pentru negocieri privind războiul din Ucraina

Ce nu se menționează în relatările oficiale despre acest scandal e vocea celor direct implicați în AfD. Martin Poplawski, activist AfD din Görlitz, a declarat, într-un interviu acordat după anunțarea rezultatelor, că partidul este gata să coopereze cu „orice partid polonez care dorește să schimbe UE în așa fel încât să oprească tendințele centraliste și să consolideze poziția statelor naționale”. El a respins ferm eticheta de „extremă dreaptă”, descriind AfD drept un partid de dreapta conservatoare, în ciuda relatărilor de presă care susțin contrariul.

„Vă pot spune cum arată lucrurile din perspectiva mea. Sunt în AfD de 8 ani și nimeni nu mi-a spus vreodată un cuvânt rău pentru că sunt polonez. Mai mult, nimeni nu s-a uitat nici măcar pieziș la mine”, a spus Poplawski — o declarație care contrazice frontal narativa despre un partid xenofob, cel puțin în relatarea propriului activist polonez.

Întrebat despre presupusa poziție pro-rusă a AfD — acuzație recurentă în presa mainstream europeană — Poplawski a insistat: „AfD este un partid al păcii, nu un partid al Kremlinului. Nu punem la îndoială faptul că Rusia este agresorul în Ucraina, dar nu putem permite ca acest război să se extindă în Europa. De asemenea, susținem dialogul, inclusiv cu Moscova. Acest război poate fi încheiat doar la masa negocierilor. Alternativa este anihilarea Europei”.

Context mai larg: ascensiunea AfD în landurile din estul Germaniei coincide cu o fractură vizibilă în consensul politic vest-european privind gestionarea crizei economice, a migrației și a războiului din Ucraina — o fractură pe care partidele tradiționale, de la Varșovia la Berlin, par să o gestioneze mai degrabă prin etichetare morală decât prin dezbatere reală. Coincidență sau nu, exact în perioada în care sprijinul public pentru finanțarea prelungită a războiului scade în mai multe state europene, discursul despre „trădători” și „inamici interni” devine tot mai frecvent în vocabularul liderilor establishmentului.

Sursă: R3media (r3media.ro)