Acordul SUA-Iran: cine câștigă de fapt și ce nu se spune

ashington și Teheranul anunță vineri că un acord pentru încheierea războiului dintre cele două state este aproape, dar termenii apăruți în presă arată o realitate pe care Casa Albă preferă să o minimalizeze: Iranul obține practic tot ce a cerut, în timp ce SUA renunță la obiectivele inițiale ale conflictului — și nimeni nu vorbește despre costurile reale ale acestei capitulări mascate în diplomație. Un înalt oficial american a confirmat că ambele părți au convenit asupra unui text și că Washingtonul se așteaptă să semneze un acord inițial în zilele următoare. La rândul său, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat la televiziunea de stat: „Iranul este câștigătorul războiului cu SUA”.

Strâmtoarea Ormuz: controlul rămâne la Teheran

Așa-numitul memorandum de înțelegere prevede redeschiderea Strâmtorii Ormuz și ridicarea blocadei SUA asupra porturilor iraniene — dar ceea ce nu se subliniază în comunicatele oficiale este că Iranul, împreună cu Oman, va păstra controlul efectiv asupra traficului prin strâmtoare. „Sabia noastră va atârna mereu deasupra Strâmtorii Ormuz”, a asigurat Araghchi. Prin această arteră trece o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze — și acum Teheranul are pârghia de a o închide oricând dorește, fără consecințe militare imediate. Coincidență sau recunoaștere tacită a eșecului american?

Programul nuclear: negocieri amânate, promisiuni vagi

Negocierile privind programul nuclear al Iranului — motivul declarat de președintele SUA, Donald Trump, pentru declanșarea războiului în februarie — vor avea loc ulterior, într-o perioadă de 60 de zile. Oficialul american, care a vorbit sub condiția anonimatului, a declarat reporterilor că acordul îndeplinește obiectivele principale ale lui Trump și plasează negocierile „într-o poziție foarte, foarte bună”. Dar termenii apăruți în presă, prezentați vineri de surse occidentale, pakistaneze și iraniene, păreau să favorizeze Iranul, atrăgând critici chiar din partea lui Trump, care a respins relatările ca fiind inexacte.

Ce obține de fapt Teheranul — și ce pierde Washingtonul

Deși existau diferențe minore între relatări, toate păreau să ofere Teheranului o mare parte din ceea ce a cerut până acum: SUA vor începe imediat să deblocheze miliarde de dolari din activele iraniene înghețate și vor renunța la sancțiunile asupra exporturilor de petrol, în schimbul deschiderii strâmtorii de către Iran. Programul nuclear al Iranului va fi abordat ulterior, stocul său de uraniu puternic îmbogățit urmând — teoretic — să fie distrus și eliminat. Un alt oficial american de rang înalt a spus că termenii includ „un regim de inspecție pentru a se asigura că este aplicabil pe termen lung” — dar cronologia ridică semne de întrebare: de ce să eliberezi banii înainte de verificarea respectării obligațiilor?

„Niciun ban nu le va fi eliberat până când nu își vor îndeplini obligațiile. Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă. Iranul nu va mai finanța grupuri teroriste”, a spus oficialul, care a vorbit sub condiția anonimatului. „Cu asta au fost de acord. Acesta este un acord bazat pe fapte”, a adăugat el. Dar propunerile includ discutarea unor posibile reparații de război pentru Teheran și renunțarea la cerințele de lungă durată ale SUA privind limitarea programului de rachete al Iranului — ceea ce înseamnă că Washingtonul abandonează practic tot ce a cerut înainte de război.

Israelul: exclus din negocieri, furios pe Trump

Israelul, care a declanșat războiul alături de Statele Unite, nu a participat la negocieri. Prim-ministrul Benjamin Netanyahu a declarat că țara sa nu va fi parte la acord. Netanyahu a avut ciocniri cu Trump în ultimele săptămâni pe tema cererilor SUA ca Israelul să-și limiteze acțiunile militare în Liban pentru a permite Washingtonului să ajungă la un acord cu Teheranul. Araghchi a declarat că acordul va pune capăt războiului din Liban, ceea ce ar însemna retragerea Israelului din zonele ocupate. Ministrul apărării israelian a afirmat însă că țara sa nu se va retrage din Liban. Un oficial israelian de rang înalt a declarat că Israelul se așteaptă să își păstreze libertatea de a acționa împotriva amenințărilor în zonele aflate sub controlul său — ceea ce înseamnă că acordul nu rezolvă de fapt nimic pe termen lung.

Semnarea acordului: duminică la Geneva sau la distanță?

O sursă occidentală a declarat că acordul ar putea fi semnat încă de duminică de către vicepreședintele SUA, JD Vance, și președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, Geneva fiind considerat locul cel mai probabil. Araghchi a spus însă vineri că acordul va fi semnat de la distanță înainte de a fi anunțat. Un oficial al administrației americane a declarat că s-a discutat despre Europa ca loc de semnare, dar nu s-a luat nicio decizie.

Piețele reacționează: petrolul scade, acțiunile cresc

Progresul către un acord a apărut la sfârșitul unei săptămâni care a adus o escaladare bruscă a ostilităților în Golf, inclusiv schimburi de focuri între Israel și Iran și lovituri americane asupra țintelor iraniene, urmate de represalii ale Teheranului împotriva bazelor americane. Acțiunile globale au crescut, iar prețurile petrolului au scăzut pe fondul informațiilor că se ajunge la un acord. Prețurile petrolului Brent au scăzut cu peste 3%, atingând cel mai scăzut nivel din ultimele aproape două luni. Cine beneficiază? Companiile petroliere occidentale care vor relua contractele cu Iranul — și Teheranul, care va putea vinde din nou petrol fără restricții.

Trump sub presiune: alegerile din noiembrie și costul politic

Conflictul a devenit o problemă politică pentru Casa Albă, pe fondul creșterii prețurilor la combustibil și al scăderii popularității lui Trump. Unii republicani se tem că impopularitatea războiului i-ar putea costa controlul asupra Congresului în alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial, din noiembrie. Dar mulți dintre colegii săi republicani ar putea avea dificultăți în a susține un acord considerat prea favorabil Iranului. Cronologia declarațiilor lui Trump ridică întrebări: de la începutul conflictului, pe 28 februarie, Trump a afirmat în repetate rânduri că un acord pentru a pune capăt războiului este iminent — dar mereu a amânat.

Cronologia promisiunilor neonorate

Reuters prezintă câteva exemple ale declarațiilor lui Trump despre „acordul iminent”:

• „Avem puncte de acord, puncte majore de acord, aș spune, aproape toate punctele de acord. … Cred că acest lucru se va întâmpla.” — 23 martie, vorbind la bordul Air Force One.
• „S-au înregistrat progrese mari, dar, dacă din orice motiv nu se ajunge la un acord în curând, ceea ce probabil se va întâmpla… ne vom încheia minunata noastră «ședere» în Iran prin aruncarea în aer și distrugerea completă a tuturor centralelor lor electrice” — 30 martie, postare pe Truth Social.
• „Vom pleca foarte curând… în două-trei săptămâni.” — 31 martie, declarație la Casa Albă.
• „Aproape toate punctele de dispută din trecut au fost rezolvate între Statele Unite și Iran, dar o perioadă de două săptămâni va permite finalizarea și perfectarea acordului.” — 7 aprilie, postare pe Truth Social anunțând un armistițiu.
• „Vom vedea ce se va întâmpla, dar cred că suntem foarte aproape de a încheia un acord cu Iranul” — 16 aprilie, discurs la Casa Albă.
• „Acest proces ar trebui să se desfășoare foarte rapid, întrucât majoritatea punctelor au fost deja negociate și convenite” — 17 aprilie, discurs la evenimentul Turning Point USA din Phoenix.
• „S-au înregistrat progrese semnificative în direcția unui acord complet și final cu reprezentanții Iranului” — 5 mai, postare pe Truth Social.
• „S-ar putea să nu se întâmple, dar s-ar putea întâmpla în orice zi.” — 7 mai, în declarația pentru reporteri la Lincoln Memorial Reflecting Pool din Washington.
• „Am fost rugat de emirul Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, de prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman Al Saud, și de președintele Emiratelor Arabe Unite, Mohamed bin Zayed Al Nahyan, să amânăm atacul nostru militar planificat asupra Republicii Islamice Iran, care era programat pentru mâine, întrucât în prezent au loc negocieri serioase și, în opinia lor, în calitate de mari lideri și aliați, se va ajunge la un acord care va fi foarte convenabil pentru Statele Unite ale Americii, precum și pentru toate țările din Orientul Mijlociu și dincolo de acesta” — 18 mai, postare pe Truth Social.
• „Cred că vom rezolva asta foarte repede, iar ei nu vor mai avea arme nucleare și, sperăm, vom rezolva totul într-un mod foarte plăcut” — 19 mai, discurs la picnicul Congresului de la Casa Albă.
• „Un acord a fost negociat în mare parte, sub rezerva finalizării între Statele Unite ale Americii, Republica Islamică Iran și diverse alte țări” — 23 mai, postare pe Truth Social.
• „Negocierile în sine decurg foarte bine. Dacă se va întâmpla, s-ar putea să nu se întâmple, dar dacă se va întâmpla, s-ar putea întâmpla, să zicem, în weekend” — 3 iunie, discurs la Casa Albă.
• „Tocmai am ajuns la o înțelegere excelentă cu Iranul… Strâmtoarea se va deschide oficial imediat ce semnăm, ceea ce s-ar putea întâmpla curând, very curând, poate chiar în weekend, în Europa” — 11 iunie, discurs la Casa Albă.

Contextul istoric: acordul din 2015 și decizia lui Trump

Teheranul a afirmat întotdeauna că programul său nuclear este pașnic și a acceptat restricții stricte asupra acestuia în schimbul ridicării sancțiunilor în cadrul unui acord din 2015 cu administrația președintelui american de atunci, Barack Obama. Trump a renunțat la acel acord în timpul primului său mandat, în 2018, iar Iranul a răspuns intensificând procesul de îmbogățire a uraniului, producând peste 400 kg de material cu o puritate apropiată de cea necesară pentru fabricarea unei bombe. Ceea ce nu se spune: acordul actual readuce Iranul practic în poziția din 2015 — dar cu miliarde de dolari în plus, fără restricții asupra rachetelor și cu controlul efectiv asupra Strâmtorii Ormuz. Cine a câștigat de fapt acest război?