Legea care obligă ONG-urile să-și dezvăluie donatorii: cui îi deranjează?

omisia Juridică a Senatului a avizat favorabil un proiect de lege care impune ONG-urilor să facă publice numele tuturor surselor de finanțare — o măsură prezentată drept transparență, dar care ridică semne de întrebare despre ce anume se dorește a fi descurajat în sectorul asociativ românesc.

Potrivit proiectului, asociațiile și fundațiile ar trebui să transmită anual către ANAF liste complete cu identitatea persoanelor fizice (pentru donații de peste 5.000 de lei) și juridice care le susțin financiar. Rapoartele vor fi publicate într-o secțiune specială pe site-ul instituției — o vitrină publică a tuturor mișcărilor de bani din societatea civilă.

Actul normativ introduce un articol nou în Ordonanța de Guvern 26/2000, care reglementează activitatea asociațiilor și fundațiilor. Textul prevede că ONG-urile vor depune la ANAF „cu privire la toate veniturile și sursele de finanțare ale acestora din anul anterior, indiferent de proveniența lor, cu precizarea tuturor elementelor de identificare ale persoanelor fizice – pentru sume mai mari de 5.000 de lei, și juridice”.

Organizațiile care nu respectă noile reguli riscă suspendarea activității sau chiar dizolvarea — o sancțiune care transformă transparența într-o condiție de supraviețuire instituțională.

Alianță neobișnuită: PSD, PNL și AUR votează împreună

Inițiativa a fost susținută de o majoritate formată din parlamentarii AUR, PSD și PNL — o alianță care, coincidență sau nu, depășește liniile de demarcație obișnuite ale politicii românești. Parlamentarii USR și UDMR au votat împotrivă, dar au rămas în minoritate.

Ceea ce nu se menționează în dezbaterile oficiale este că măsuri similare au fost adoptate în Ungaria lui Viktor Orbán în 2017, sub acuzația că vizează descurajarea finanțării externe a societății civile independente. Publicația G4 Media — cunoscută pentru faptul că a încasat sume considerabile de la instituții europene — a denunțat proiectul ca fiind „pentru intimidarea ONG-urilor, după model Viktor Orban”.

Consiliul Economic și Social a dat aviz negativ legii, susținând că „publicarea acestor date produce inevitabil un efect de descurajare asupra finanțării societății civile”. CES nu precizează care ar fi argumentele în sprijinul acestei afirmații — o omisiune care lasă loc interpretărilor.

Cronologia care ridică întrebări

Proiectul vine într-un moment în care România traversează o criză politică profundă: guvernul Bolojan funcționează în regim interimar după retragerea PSD din coaliție (23 aprilie 2026), iar AUR — principalul partid de opoziție — solicită insistent alegeri anticipate. În acest context, o lege care vizează transparența finanțării ONG-urilor capătă o dimensiune care depășește simpla reformă administrativă.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial este: cine beneficiază de fapt de această cartografiere completă a fluxurilor financiare din societatea civilă? Și mai important: ce anume se dorește a fi descurajat — finanțarea externă în general, sau anumite tipuri de activități ale ONG-urilor care deranjează establishment-ul politic?

Documentul complet al proiectului de lege poate fi consultat pe site-ul Gandul.ro. Legea urmează să fie dezbătută în plen — iar votul final va arăta dacă România adoptă modelul de „transparență obligatorie” deja testat în alte state din regiune.