Emiratele au încercat să atragă Golful în război. Riyadul a refuzat
miratele Arabe Unite au încercat — și au eșuat — să convingă statele vecine, inclusiv Arabia Saudită și Qatarul, să se alăture unui atac militar coordonat împotriva Iranului, relatează Bloomberg citând surse din interiorul discuțiilor. Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale: refuzul Riadului a produs nu doar o fisură diplomatică, ci și ieșirea UAE din OPEC+ și o apropiere accelerată de Tel Aviv — mișcări care redefinesc arhitectura energetică și militară a regiunii.
Președintele UAE, Mohammed bin Zayed (MbZ), a purtat convorbiri telefonice cu prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman (MbS) și alți lideri regionali pentru a propune atacuri coordonate, la scurt timp după ce SUA și Israelul au lansat războiul împotriva Iranului în martie 2026, conform surselor. În timpul apelurilor, MbZ a argumentat că statele Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC) trebuie să acționeze ca un bloc unitar pentru a ataca Iranul alături de SUA și Israel. Răspunsul liderilor din Golf? „Nu e războiul nostru”, potrivit raportului.
Când prințul moștenitor saudit MbS a refuzat să intre în schemă, relațiile deja fragile dintre UAE și Arabia Saudită s-au deteriorat și mai mult. Refuzul saudit a contribuit și la decizia Emiratelor de a părăsi OPEC și OPEC+ — cartelul producătorilor de petrol — și de a-și adânci legăturile existente cu Israelul. O coincidență? Sau o recalibrare strategică pregătită de luni de zile, acum justificată public prin „dezacord diplomatic”?
UAE a efectuat în final mai multe lovituri împotriva Iranului fără sprijinul altor state din Golf, la începutul lunii martie și în aprilie. Iranul a vizat bazele americane și instalațiile petroliere din Arabia Saudită cu drone în primele zile ale războiului. Totuși, regatul saudit și-a concentrat eforturile pe promovarea negocierilor mediate de Pakistan între Washington și Teheran — o postură care ridică întrebări: Arabia Saudită caută cu adevărat pace, sau doar își asigură poziția de broker indispensabil într-o regiune în flăcări?
Qatarul a luat în considerare alăturarea UAE într-un atac după ce loviturile cu rachete iraniene au lovit Ras Laffan Industrial City din Doha — cea mai mare facilitate de gaz natural lichefiat (LNG) din lume — provocând daune extinse și incendii majore, a declarat un oficial din Golf. Cu toate acestea, Doha a ales în final să dezescaladeze și să-și arunce sprijinul în spatele negocierilor. Bahrain, Kuweit și Oman s-au alăturat Arabiei Saudite și Qatarului în respingerea planului UAE.
O sursă a declarat că oficialii americani erau conștienți de efortul UAE și că Washingtonul a făcut presiuni asupra Arabiei Saudite și Qatarului să se alăture unui răspuns militar coordonat. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: cât de departe a mers presiunea americană și ce promisiuni — sau amenințări — au fost puse pe masă.
Joi, Financial Times a raportat că Arabia Saudită a „lansat” posibilitatea de a ajunge la un „pact de neagresiune” între Iran și statele vecine, modelat pe Acordurile de la Helsinki din 1975, care au redus tensiunile în timpul Războiului Rece în Europa. Pactul propus de saudiți pentru ziua de după încheierea războiului SUA-Israel împotriva Iranului ar avea susținerea mai multor capitale europene, care îl văd drept „cea mai bună modalitate de a evita conflictul viitor” și au îndemnat statele arabe să-l susțină.
Cotidianul britanic citează un diplomat arab anonim care spune că un astfel de pact ar fi binevenit „de majoritatea statelor arabe și musulmane, precum și de Iran”, deși rămân preocupări severe cu privire la amenințările continue ale Israelului de a reaprinde războiul, indiferent de orice acord. Cronologia ridică întrebări: de ce acum? Și cine beneficiază de fapt de un „pact de neagresiune” — statele din Golf, sau puterile occidentale care vor să-și securizeze rutele energetice fără a mai depinde de stabilitatea militară americană?
Între timp, întâlnirea de două zile a miniștrilor de externe BRICS de la New Delhi s-a încheiat vineri fără o declarație comună, din cauza „punctelor de vedere diferite” privind războiul SUA-Israel împotriva Iranului și situația actuală din Asia de Vest. Miniștrii de externe au exprimat „pozițiile lor naționale respective și au împărtășit o gamă de perspective”, conform unei declarații emise de India. Declarația a adăugat că un stat membru a avut „rezerve” cu privire la problemele legate de Gaza, precum și securitatea în Marea Roșie și Strâmtoarea Bab al-Mandab.
Ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat în timpul întâlnirii că „Iranul este o țară care nu poate fi divizată. Era dominației americane s-a încheiat”. El l-a scos în evidență pe UAE pentru blocarea declarației ministeriale BRICS și a subliniat „relația sa specială cu Israelul”. O acuzație directă, într-un forum în care diplomația de obicei evită confruntările deschise — semn că Teheranul nu mai e dispus să joace jocul protocolar.
Ceea ce rămâne în umbră: UAE a încercat să transforme Golful într-un front unit anti-iranian, dar a eșuat. Acum, singur pe front, Emiratul se apropie de Israel și părăsește OPEC+. Coincidență sau recalibrare strategică pregătită de luni? Cine beneficiază de fapt de fragmentarea Golfului — și ce urmează când vechile alianțe energetice se prăbușesc?