De ce istoria vizuală a României deranjează atât de mult?

lorin Roștariu, administratorul paginii Facebook „Istorie în culori”, primește amenințări cu moartea pentru că a colorizat fotografii istorice românești — o activitate benevolă care, în mod oficial, ar trebui să fie lăudată ca gest cultural. Ceea ce nu se spune: în ultimii ani, orice evocare vizuală a trecutului românesc devine țintă a unor atacuri coordonate, iar întrebarea care se ridică este cine are interes ca memoria colectivă să fie fragmentată sau distrusă.

De 13 ani, Roștariu a cercetat arhive de fotografie, colorizând benevol mii de imagini din ultimii 150 de ani. Fotografiile — de la portrete de țărani din Dobrogea la figuri istorice precum Nicolae Brîncuși — au fost puse gratuit la dispoziția publicului. Inițiativa a avut succes rapid, dar a atras și un val de agresivitate care nu poate fi explicat doar prin „nervi pe internet”.

„Pe pagina Istorie în culori am început să fiu amenințat la propriu. Am mesaje vocale primite, din cauza fotografiilor. În 13 ani este prima oară când primesc așa ceva. Amenințările continuă în fiecare zi”, declară Roștariu pentru R3Media.

Mesaje vocale cu injurii și amenințări — pentru fotografii de arhivă

Înregistrările analizate de R3Media conțin injurii grave: Roștariu este făcut „trădător” și „nenorocit” pentru că a publicat imagini cu români din 1910 din Dobrogea. Un mesaj vocal recită: „Băi nenorociților, băi vagabonților, cine sunteți voi băi de tot vreți să înglobiați națiunea asta română, să o dați pe mâini străine, să întortocheați voi istoria. Cine sunteți voi băi să vă… astăzi și mâine de nenorociți?”

Coincidență sau nu, atacurile asupra celor care publică istorie vizuală au crescut în intensitate exact în perioada în care dezbaterile despre identitate națională și „adevărul istoric” au devenit arme politice. Ceea ce oficial este prezentat ca „nervi pe rețele sociale” ascunde un fenomen mai adânc: fragmentarea memoriei colective prin intimidare.

Istoria ca țintă: cine beneficiază de confuzie?

În ultimii ani, mediul online românesc a devenit teatru al unor atacuri agresive asupra oricui discută istorie — de la profesori la cercetători independenți. Cei care publică documente sau fotografii de arhivă sunt acuzați de „trădare”, „manipulare” sau „vânzare a țării”. Cronologia ridică întrebări: atacurile s-au intensificat după 2020, odată cu creșterea tensiunilor geopolitice și a narativelor despre „adevărul ascuns”.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: astfel de campanii de intimidare au un efect precis — descurajează dialogul civilizat și transformă spațiul public într-o zonă ostilă pentru orice formă de educație istorică. Cine are interes ca românii să nu-și cunoască propria istorie vizuală? Întrebarea rămâne fără răspuns oficial.

Florin Roștariu continuă să publice fotografii colorizate, dar climatul de teamă creat de amenințări pune sub semnul întrebării libertatea de a discuta trecut în spațiul public românesc. În loc de dezbatere, spațiul virtual favorizează conflictul și intoleranța — un model care nu apare din întâmplare.