565.000$/lună pentru lobby SUA: ce ascunde contractul Cotroceni

n timp ce Administrația Prezidențială anunță un contract de consultanță strategică cu SUA evaluat la 565.000 de dolari lunar, prim-vicepreședintele AUR Dan Dungaciu ridică o întrebare pe care puțini îndrăznesc s-o formuleze public: dacă diplomația clasică a eșuat atât de profund încât trebuie înlocuită cu lobby plătit cu bani publici, atunci de ce mai avem nevoie de ambasadă la Washington? Coincidență sau nu, contractul vine după un an în care reprezentanții AUR — acuzați că ar fi întreținut relații costisitoare cu administrația Trump — au fost marginalizați pentru că au îndrăznit să analizeze public fenomenul Trump, în timp ce structurile oficiale ale statului român păstrau o tăcere diplomatică care acum, se pare, costă foarte scump.

Potrivit unui comunicat de presă, Dan Dungaciu consideră că această cheltuială uriașă reprezintă recunoașterea oficială a unui eșec diplomatic și o tentativă de a cumpăra bunăvoință politică la Washington pe bani publici. Cronologia ridică semne de întrebare: după ce AUR a publicat cărți despre Donald Trump, a organizat conferințe și a trimis delegații la Washington — activități pentru care a fost atacat mediatic ca fiind „prea aproape de administrația Trump” — acum statul român recunoaște implicit că abordarea lor era corectă, doar că vine cu un an întârziere și cu un preț de peste jumătate de milion de dolari lunar.

„Este recunoașterea unui eșec de un an de zile. Un eșec pe care noi l-am tot comentat și discutat”, a declarat Dan Dungaciu. „Vă aduceți aminte, dincolo de faptul că ni s-a pus în cârcă faptul că am fi plătit ceea ce n-am plătit niciodată, când mergeam în Statele Unite și vorbeam despre Donald Trump, publicam cărți despre Donald Trump și făceam conferințe despre Donald Trump. La vremea respectivă am fost acuzați că eram prea aproape de administrația Trump. După un an de zile, în care nu s-a întâmplat nimic, se schimbă kalimera. Statul român schimbă piciorul.”

Desființarea ambasadei — soluția radicală pe care nimeni nu o discută

În opinia liderului AUR, eșecul diplomatic este atât de profund încât ar justifica măsuri radicale pe care establishment-ul nu le va lua niciodată în considerare public: „Ar trebui desființată ambasada, chemați toți acasă, pentru că e clar că nu au livrat nimic. Ar trebui ca Ministerul de Externe, cel puțin pe partea atlantică, dacă vreți, să fie închis, pentru că nu a livrat nimic.”

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această sumă imensă — echivalentul a aproximativ 6,78 milioane de dolari anual — ar putea finanța întreaga activitate a unei misiuni diplomatice de dimensiuni medii. Întrebarea devine astfel: dacă diplomația profesionistă nu funcționează, problema e la structură sau la oamenii care o conduc? Și dacă e la oameni, de ce nu sunt schimbați, în loc să fie angajați consultanți externi?

Cine beneficiază de fapt: firma apropiată de democrați

Dan Dungaciu a avertizat că, prin astfel de decizii, România transmite imaginea unui stat fără busolă, care își ajustează politica externă în funcție de interesele conjuncturale ale celor aflați la putere. Această atitudine, susține el, afectează grav credibilitatea țării atât la Washington, cât și în capitalele europene.

„Americanii se vor uita la noi exact în același fel, pentru că nu vor avea încredere până la capăt în această administrație. Iar europenii se vor uita la noi, și germanii în special, ca la niște oameni care iarăși schimbă piciorul”, a precizat liderul AUR. „Americanii se vor uita la noi ca la unii care încearcă acum să le cumpere bunăvoința cu sume și mai mari. Deci vom ieși prost și față de americani, și față de europeni.”

Ceea ce complică și mai mult tabloul este orientarea politică a firmei contractate: „Să știți că firma respectivă este apropiată de democrați, firma pe care a angajat-o domnul Nicușor Dan. Nu știu cine l-a sfătuit. Cred că, mai degrabă, cineva a vrut să-l îngroape”, a atras atenția Dan Dungaciu. Conexiunea ridică întrebări: de ce o administrație care trebuie să lucreze cu republicanii lui Trump angajează o firmă de lobby apropiată de democrați? Este incompetență sau există un alt nivel al jocului?

Miza reală: acoperirea crizei de legitimitate din 2024

Potrivit prim-vicepreședintelui AUR, adevăratul obiectiv al contractului de lobby nu este reprezentarea intereselor strategice ale României, ci acoperirea crizei de legitimitate generate de anularea alegerilor din decembrie 2024 și de deciziile controversate ale actualei puteri. „Asta este miza: să-și cumpere liniștea. Și asta este miza tuturor discuțiilor care se fac acum în jurul proiectelor asumate de statul român, în care sunt implicați foarte mulți lobbyiști din Statele Unite”, a explicat Dan Dungaciu.

Cronologia devine relevantă: după ce Călin Georgescu a câștigat primul tur al prezidențialelor din noiembrie 2024 printr-o campanie virală pe TikTok, alegerile au fost anulate de Curtea Constituțională pe baza acuzațiilor de interferență rusă. Nicușor Dan a câștigat alegerile refăcute din mai 2025, dar legitimitatea rămâne contestată de o parte semnificativă a electoratului. Contractul de lobby apare astfel ca o încercare de a obține validare externă — de la Washington — pentru o putere care nu reușește să-și consolideze legitimitatea internă.

România, în pericol să cadă între scaune

În finalul declarațiilor sale, Dan Dungaciu a avertizat că, prin abandonarea interesului național și înlocuirea diplomației clasice cu improvizația și contractele de lobby, România riscă să piardă respectul partenerilor externi de pe ambele maluri ale Atlanticului. „România riscă să cadă între scaune: americanii nu au încredere în actuala putere, iar europenii o privesc cu suspiciune pentru duplicitate și oportunism”, a conchis prim-vicepreședintele AUR.

Ceea ce rămâne nespus în declarațiile oficiale este că această strategie — de a cumpăra influență politică prin contracte de lobby în loc să construiești relații diplomatice solide pe termen lung — transformă România dintr-un partener strategic într-un client care plătește pentru atenție. Și clienții, spre deosebire de partenerii, pot fi abandonați imediat ce banii se termină sau prioritățile se schimbă.