Trump blochează Israel în Liban: Netanyahu „șocat”

enjamin Netanyahu și cercul său interior au fost luați prin surprindere — „șocați personal” — după ce președintele american Donald Trump a anunțat vineri că Statele Unite au „interzis” Israelului să mai efectueze lovituri în Liban, în contextul armistițiului de 10 zile negociat de Washington. Ceea ce oficial sună ca o pauză umanitară ascunde, de fapt, o schimbare majoră în dinamica de putere dintre cei doi aliați: pentru prima dată în mandatul Trump, Israelul primește un „nu” categoric — și public.

Declarația lui Trump pe Truth Social — „enough is enough” („destul este destul”) — nu viza Hezbollah sau Libanul, ci direct campania aeriană israeliană care a devastat Beirutul și sudul țării în ultimele zece zile. Tonul a fost neobișnuit de dur pentru un președinte american când vorbește despre Tel Aviv-ul, aliatul numărul unu al Washingtonului în Orientul Mijlociu.

Conform Axios, care citează surse familiare cu schimbul de mesaje, Netanyahu a fost „personal șocat și alarmat” când a aflat de postarea lui Trump. Oficiali israelieni au încercat febril să obțină clarificări de la Washington — aproape tot ce venise până acum din administrația Trump fusese laudativ la adresa Israelului și a premierului său. Întrebarea care se pune acum: ce s-a schimbat? Sau mai degrabă: cine a decis că e momentul să se schimbe ceva?

Israelul și-a anunțat suspendarea operațiunilor ofensive, dar menține că își rezervă dreptul de a „lua toate măsurile necesare în autoapărare, în orice moment, împotriva atacurilor planificate, iminente sau în curs”. O formulare care lasă ușa deschisă — dar nu la fel de larg ca înainte.

New York Times subliniază că Netanyahu se află acum într-o poziție delicată: criticii săi, inclusiv aliați de dreapta, observă „ceea ce e evident: incapacitatea lui de a rezista presiunii lui Trump — nu doar în încheierea conflictului pe distanță lungă cu Iranul, ci chiar în impunerea unei treve cu un inamic direct la granița nordică a Israelului”. Gadi Eisenkot, fost șef al statului major și acum lider al partidului centrist de opoziție Yashar (în creștere în sondaje), a declarat: „Un armistițiu trebuie să vină dintr-o poziție de forță și să fie o decizie israeliană. Se conturează un model în care armistițiile ne sunt impuse — în Gaza, în Iran și acum în Liban.”

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: aceasta constituie una dintre cele mai dure restricții impuse vreodată Israelului de către administrația Trump. Sugerează că Casa Albă este serioasă în privința construirii unei căi de ieșire finale din conflictul regional — dar rămâne întrebarea: de ce acum? Și cine beneficiază de fapt de această „pauză”?

Netanyahu a declarat că lupta cu Hezbollah nu s-a încheiat. „O mână ține arma; cealaltă este întinsă spre pace”, a spus premierul israelian într-un discurs recent. „Voi fi sincer: nu am terminat încă treaba. Sunt lucruri pe care plănuim să le facem în legătură cu amenințarea rachetelor rămase și cu amenințarea dronelor, pe care nu le voi detalia.” Israelul caută să „dezmembreze” Hezbollah, a continuat Netanyahu, „dar acest lucru nu se va realiza mâine. Necesită efort susținut, răbdare și navigare atentă în arena diplomatică.”

Cronologia ridică semne de întrebare: Trump anunță „interzicerea” loviturilor chiar în momentul în care armistițiul intră în vigoare — fără consultare prealabilă vizibilă cu Ierusalimul. Netanyahu, obișnuit cu sprijinul necondiționat american, este luat prin surprindere. Coincidență sau recalibrare strategică? Și dacă e recalibrare — în favoarea cui?