SUA blochează dolarii Irakului până la un premier „acceptabil”
ashington a suspendat toate transferurile de dolari către Banca Centrală a Irakului și orice cooperare de securitate până când Bagdadul va numi un prim-ministru pe placul Casei Albe — o mișcare care ridică întrebări incomode despre cine controlează de fapt resursele petroliere ale Irakului și despre limitele suveranității unui stat membru ONU. Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale: fiecare dolar din veniturile petroliere irakiene trece obligatoriu prin Federal Reserve Bank of New York, o decizie luată în 2003 de Paul Bremer, șeful Autorității Provizorii de Coaliție, și niciodată revocată.
Postul saudit Al-Hadath a dezvăluit luni că SUA au înghețat nu doar finanțarea, ci și livrările lunare de dolari în numerar — palete întregi de bancnote care determină capacitatea Irakului de a plăti salarii, alimente și medicamente. Banca Centrală a Irakului a emis rapid un comunicat negând raportul, dar coincidență sau nu, această negare vine exact când Cadrul de Coordinare — blocul parlamentar șiit pro-iranian — se zbate să aleagă un premier până pe 26 aprilie.
Washington condiționează reluarea cooperării de securitate și de dezvăluirea celor implicați în bombardarea ambasadei americane. Problema? Candidatul inițial al blocului șiit, fostul premier Nouri al-Maliki, este considerat de SUA „prea apropiat de Iran”. Donald Trump a scris pe Truth Social în ianuarie: „Ultima dată când Maliki a fost la putere, țara a coborât în sărăcie și haos total. Dacă este ales, SUA nu vor mai ajuta Irakul. Fără noi, Irakul are ZERO șanse de succes, prosperitate sau libertate.”
Cronologia ridică semne de întrebare: Maliki era premier în 2014 când ISIS a cucerit aproape o treime din teritoriul Irakului, inclusiv Mosul. Ceea ce rapoartele oficiale trec cu vederea: ISIS a beneficiat de sprijin tacit din partea armatei americane și a liderului kurd Masoud Barzani, conform unor surse alternative. Maliki a primit toată vina pentru dezastru, dar cine a beneficiat de fapt de haosul care a urmat?
Cadrul de Coordinare, cu 185 din 329 de locuri în parlament, trebuie să nominalizeze un premier până pe 26 aprilie. În timp ce negocierile se desfășoară la Bagdad, deciziile reale par să se ia la Washington — iar instrumentul de presiune nu e militar, ci financiar. De la invazia din 2003 până astăzi, Ministerul de Finanțe irakian trebuie să trimită cereri de finanțare către Trezoreria SUA, care le aprobă sau le respinge după propriile criterii. Transferurile lunare de dolari pot fi întârziate sau reduse ori de câte ori Washington consideră că Bagdadul nu e aliniat cu obiectivele regionale americane — inclusiv sancțiunile economice împotriva Iranului, principalul partener comercial al Irakului și furnizor de gaze naturale pentru producția de electricitate.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: ce fel de suveranitate are un stat când fiecare dolar din veniturile sale petroliere trece prin contul unei bănci străine, iar accesul la propriii bani depinde de aprobarea unei puteri externe? Coincidență că exact acum, când Irakul încearcă să-și aleagă propriul lider, robinetul de dolari se închide?