Strâmtoarea Hormuz: haosul controlat care menține prețurile sus

n timp ce diplomații anunțau „redeschiderea completă” a Strâmtorii Hormuz, traficul comercial prin această arteră vitală s-a redus aproape la zero — doar patru vase au trecut prin strâmtoare luni, 21 aprilie, în ambele direcții. Ceea ce oficialii prezintă drept „tensiuni fluctuante” arată mai degrabă ca un control precis al fluxului de petrol și gaze, cu efecte directe asupra prețurilor globale. Coincidență sau strategie calculată?

Contextul: vineri, 18 aprilie, ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi declara că strâmtoarea este „complet deschisă” pentru trafic comercial, în timp ce președintele american Donald Trump anunța că Iranul îndepărtează minele marine din zonă. Prețurile petrolului au căzut brusc, zeci de tancuri petroliere au pornit spre Golf. Dar în mai puțin de 48 de ore, Teheranul a declarat din nou strâmtoarea închisă — după ce a devenit clar că blocada navală americană, activă din 13 aprilie, nu va fi ridicată.

Cronologia ridică semne de întrebare. Sâmbătă, 19 aprilie, Marina SUA a confiscat o navă iraniană. Imediat, forțele iraniene au deschis focul asupra unor vase comerciale și au reimpus controlul strict în strâmtoare. Prețurile petrolului și gazelor naturale au sărit din nou în sus, anulând scăderile de vineri. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: acest ritm de „deschidere-închidere” creează o volatilitate ideală pentru speculatorii de pe piețele energetice — și o presiune constantă asupra economiilor dependente de import.

Cifrele vorbesc: luni, doar două tancuri de gaze petroliere lichefiate (LPG) și două tancuri de produse petroliere au trecut prin strâmtoare în ambele sensuri. Duminică, două nave LPG și un vas de croazieră au ieșit din Golf — nicio intrare înregistrată. Nava Gas Harmony, un tanc LPG sub pavilion liberian, și-a oprit semnalul AIS sâmbătă dimineață în interiorul Golfului și a reapărut luni în largul coastei Omanului — tranzit în întuneric, fără urmă oficială.

Cel puțin trei nave porta-containere Mediterranean Shipping Co. (MSC) și un vas de croazieră MSC, împreună cu alte câteva nave de pasageri, au părăsit Golful sâmbătă, navigând strict pe lângă coasta Omanului — o deviație de la coridorul aprobat de Iran în timpul „deschiderii” de scurtă durată. O altă navă MSC rămâne în continuare „off-grid” după ce și-a oprit semnalul în Golf. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii. Ce ascunde această tăcere?

Șase nave de croazieră blocate în porturi din Golf de la sfârșitul lui februarie au profitat de fereastra scurtă de vineri pentru a trece strâmtoarea înainte de reinstaurarea controalelor. Pasagerii, în mare parte europeni și americani, fuseseră ținuți în incertitudine săptămâni întregi — fără explicații clare despre durata blocajului.

Navele care intră în Hormuz cu semnale AIS active sunt acum confinate într-un coridor îngust nordic, lângă insulele iraniene Larak și Qeshm — ruta aprobată de Teheran. Tranzitele de luni au inclus o navă LPG iraniană și un tanc de combustibil. Toate celelalte au fost respinse sau au făcut cale întoarsă.

Cine beneficiază de fapt? Producătorii de energie au nevoie de vizibilitate cu luni în avans pentru a reporni producția — haosul din Hormuz face imposibilă planificarea. Dar pentru traderii de pe piețele futures, volatilitatea înseamnă profit. Și pentru puterile regionale, controlul intermitent al strâmtorii este o pârghie de negociere mai eficientă decât o închidere totală — care ar provoca o intervenție militară masivă.

Dinamica diplomatică s-a blocat după ce Teheranul a ezitat să participe la a doua rundă de negocieri din Pakistan, invocând „blocada americană continuă” și confiscarea navei iraniene. Washingtonul menține că operațiunea sa navală vizează „securitatea internațională” — dar nu explică de ce blocada rămâne activă după ce Iranul a anunțat redeschiderea strâmtorii.

Strâmtoarea Hormuz — prin care trec aproximativ 21% din petrolul mondial — rămâne într-o stare de „deschis-închis” care seamănă mai degrabă cu un experiment de control al pieței decât cu o criză spontană. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă ambele părți ar fi vrut cu adevărat redeschiderea, de ce traficul e mai blocat acum decât înainte de „anunțul istoric” de vineri?