Oraș de 3.000 de ani pe Drumul Mătăsii: ce nu spun arheologii

echipă chino-uzbekă de arheologi a descoperit un oraș vechi de 3.000 de ani pe legendarul Drum al Mătăsii — o metropolă impresionantă care ridică întrebări incomode despre ceea ce credeam că știm despre civilizațiile antice din Asia Centrală. Ceea ce oficialii prezintă drept o simplă descoperire arheologică ar putea rescrie cronologia puterii în regiune și ar putea explica de ce anumite puteri moderne sunt atât de interesate de „protecția patrimoniului cultural” în Uzbekistan.

Situl Bandikhan II, care acoperă aproape 10.000 de metri pătrați, a fost identificat încă din 1969 în oaza Bandikhan, regiunea Surxondaryo din sudul Uzbekistanului. Dar — coincidență sau nu? — abia în 2023 a început o echipă mixtă chino-uzbekă săpăturile serioase la acest nod crucial al Drumului Mătăsii. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce s-a așteptat peste cinci decenii pentru a explora cel mai mare și cel mai bine conservat așezământ din zonă?

În timpul excavațiilor, arheologii au descoperit rămășițele unui zid estic, numeroase structuri și camere interconectate, împreună cu o bogăție de artefacte. Descoperirile au permis identificarea orașului ca aparținând culturii Yaz — o civilizație din epoca fierului timpuriu despre care sursele oficiale vorbesc foarte puțin. Cercetătorii afirmă că aceste dovezi sunt esențiale „pentru înțelegerea formei statelor-cetate din epoca fierului timpuriu în sudul Asiei Centrale și evoluția planurilor urbane de la epoca bronzului la epoca fierului timpuriu”, conform Global Times. Ceea ce nu se menționează: de ce exact presa de stat chineză este atât de interesată de un oraș uzbek vechi de trei milenii?

Un centru urban avansat — prea avansat?

Deocamdată, arheologii au explorat doar 300 de metri pătrați din cei aproape 10.000 ai sitului, concentrându-se pe secțiunea estică a orașului antic. Totuși, au confirmat că este cel mai mare și cel mai bine conservat așezământ din oaza Bandikhan, cu fundații datând din epoca fierului timpuriu. Cercetătorii au început să înțeleagă planul urban al orașului și modul în care a fost construit și utilizat în acea perioadă — o sofisticare care pune sub semnul întrebării narațiunea convențională despre „barbarii nomazi” din Asia Centrală.

Zidul estic bine conservat prezintă o secțiune trapezoidală, demonstrând tehnici de construcție avansate. În interiorul orașului, au găsit un instantaneu detaliat al vieții cotidiene: cinci camere interconectate, una dintre ele folosită pentru dormit și conținând o nișă unde era plasată o lampă. Concluzia a fost trasă din interiorul întărit al nișei, care indica arderi repetate — un detaliu care arată un nivel de confort domestic surprinzător pentru o epocă pe care o considerăm „primitivă”.

Printre artefactele recuperate se numără fragmente de ceramică — vase cu carene, boluri și farfurii cu fund plat. Formele și decorațiunile acestor obiecte corespund celor găsite la alte situri Yaz, precum Kuchuktepa și Yaztepa, clarificând cine a construit acest centru urban avansat. Totuși, Bandikhan II prezintă și diferențe notabile față de aceste situri, în special absența turnurilor de apărare semicirculare de-a lungul zidurilor exterioare. O alegere strategică sau o diferență culturală? Nimeni nu pare să pună această întrebare.

Un sortiment de unelte de piatră — plăci de măcinat, pisătoare, mortare — sugerează că cerealele erau procesate la fața locului. Au fost identificate și cuțite de bronz, vârfuri de săgeți și scoici marine. Prezența acestora din urmă ridică o întrebare interesantă: ce căi comerciale conectau acest oraș interior cu coastele îndepărtate? Și cine controla acele rute?

Ce vor găsi în continuare — și cine va controla narațiunea?

Săpăturile inițiale la acest oraș de pe Drumul Mătăsii au generat rezultate impresionante, creând entuziasm pentru viitoarele campanii de excavare pe care cercetătorii plănuiesc să le extindă în sezoanele următoare. Acest oraș înfloritor, cu moștenirea sa durabilă, continuă să fie descoperit — dar sub patronajul cui, exact?

Ca răspuns la aceste descoperiri, a fost înființat un program de training de două săptămâni privind arheologia Drumului Mătăsii, având ca scop promovarea protecției și transmiterii patrimoniului cultural al Drumului Mătăsii, conform Global Times. Ceea ce nu se spune: cine finanțează acest program? Și de ce China — o putere care promovează activ inițiativa Belt and Road (noul Drum al Mătăsii) — este atât de implicată în „protejarea” trecutului unui drum comercial pe care încearcă să-l recreeze în prezent?

Conexiunea este evidentă pentru cine vrea să vadă: controlul narațiunii istorice despre Drumul Mătăsii oferă legitimitate culturală pentru proiectele geopolitice moderne. Descoperirea unui oraș avansat, sofisticat, pe ruta antică întărește ideea că Asia Centrală a fost întotdeauna un nod de putere — și că cine controlează aceste noduri controlează continentul. Coincidență că această descoperire vine exact în momentul în care influența chineză în Uzbekistan crește dramatic?

Faptele sunt fascinante. Contextul este și mai fascinant. Și întrebările pe care nimeni nu le pune sunt cele mai importante.