Listarea companiilor de stat: cine pierde controlul discreţionar?

icepremierul Dragoș Anastasiu demontează acuzațiile PSD conform cărora Guvernul Bolojan „vinde țara” prin listarea companiilor de stat — publicând o cronologie care arată că cele mai importante privatizări și listări din România au fost făcute tocmai sub premieri social-democrați, iar adevărata miză nu e „vânzarea”, ci pierderea controlului netransparent asupra resurselor statului folosite ca „instrument politic”.

Cronologia privatizărilor: cine a vândut de fapt România?

Dragoș Anastasiu prezintă o listă detaliată a privatizărilor și listărilor realizate sub semnătura liderilor PSD: Sidex Galați — privatizată în 2001 de Adrian Năstase; Petrom — listată și privatizată între 2001-2004 de Adrian Năstase; Distrigaz Sud și Distrigaz Nord — privatizate în 2004 de Adrian Năstase; Nuclearelectrica — listată în 2013 de Victor Ponta; Romgaz — listată în 2013 de Victor Ponta; Electrica — listată în 2014 de Victor Ponta; Hidroelectrica — listată în 2023 de Marcel Ciolacu. Coincidență sau nu, toate aceste operațiuni au fost realizate de guverne PSD, iar astăzi același partid vine cu un proiect de lege care interzice vânzarea activelor statului la companii strategice până la 31 decembrie 2027.

Declarațiile vicepremierului au venit în contextul în care liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, a depus pe 20 aprilie 2026 un proiect în procedură de urgență care blochează orice listare sau privatizare, invocând „contextul geopolitic dificil”. Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: în toate cazurile de listare menționate de Anastasiu, statul a rămas acționar majoritar, companiile nu au fost „vândute”, ci au devenit mai valoroase, mai transparente și mai bine administrate. Atunci de ce acum listarea devine „periculoasă”?

Miza reală: transparența sau controlul discreţionar?

„Adevărul este simplu: România a făcut deja privatizări reale — acolo unde statul a cedat controlul, dar nu despre asta vorbim astăzi. Astăzi vorbim despre listări minoritare (5–10%) prin care aduci capital fără dobândă, creşti valoarea companiei, introduci transparenţă şi disciplină, creezi oportunităţi pentru fondurile de pensii ale românilor. Mai bine deţii 75–80% dintr-o companie valoroasă, decât 100% dintr-una sortită falimentului”, afirmă Dragoș Anastasiu.

Vicepremierul explică apoi de ce „deranjează” listarea: o companie listată „nu mai poate fi controlată discreţionar”, trebuie să raporteze public și devine „mult mai greu de folosit ca instrument politic”. „Asta este, de fapt, miza. Nu «vânzarea ţării», ci pierderea controlului netransparent asupra unor resurse ale statului, folosite ca să alimenteze setea băieţilor deştepţi trimişi de la partid. Ipocrizia este evidentă: acelaşi instrument care ieri era «un succes pentru România» devine astăzi «un pericol»”, arată Anastasiu.

Cronologia ridică semne de întrebare: de ce același mecanism — listarea cu păstrarea controlului majoritar — era „succes” sub Ponta și Ciolacu, dar devine „vânzare a țării” sub Bolojan? Cine beneficiază de menținerea companiilor de stat în afara pieței, fără raportare publică și fără disciplină financiară? Anastasiu sugerează că economia nu funcționează pe bază de sloganuri, ci pe bază de reguli, capital și încredere, iar România „are nevoie astăzi de companii de stat care creează valoare pentru cetăţeni, nu de companii capturate de interese politice”.

„Până aici. Ajunge”: Guvernul Bolojan refuză șantajul

„Voi continua, alături de prim-ministrul Ilie Bolojan, mandatul de a face curăţenie în companiile de stat şi nu voi accepta în nicio clipă şantajul şi populismul PSD. «Până aici. Ajunge»”, încheie vicepremierul, folosind un slogan asemănător celui al PSD referitor la guvernarea Bolojan — un răspuns care sună a declarație de independență față de presiunile coaliției.

Vineri, președintele PSD, Sorin Grindeanu, anunțase că social-democrații se opun vânzării companiilor de stat profitabile și îl rugase pe Daniel Zamfir să depună în Parlament un proiect de lege prin care să fie interzisă timp de doi ani vânzarea de acțiuni la companiile de stat profitabile. Pe 20 aprilie 2026, Zamfir a depus proiectul în procedură de urgență, invocând „contextul geopolitic dificil” — ceea ce nu explică de ce același context nu a fost invocat în 2023, când Hidroelectrica a fost listată sub Ciolacu.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale: listarea minoritară aduce capital fără dobândă într-un moment în care România are un deficit bugetar de 9% din PIB și este sub procedură de deficit excesiv. Întrebarea pe care nimeni nu o pune: de ce PSD preferă să mențină companiile de stat opace și sortite falimentului, în loc să le transforme în motoare de creștere economică? Răspunsul vicepremierului Anastasiu e clar: pentru că transparența înseamnă pierderea controlului discreţionar — iar asta deranjează mai mult decât orice „vânzare a țării”.