Iran acuză AIEA de tăcere: ce ascund raidurile SUA-Israel

ohammed Eslami, șeful Organizației pentru Energie Atomică a Iranului, a acuzat oficial Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) de „inacțiune” în fața pericolului pe care îl reprezintă raidurile aeriene americane și israeliene asupra infrastructurii nucleare iraniene — o declarație care ridică semne de întrebare despre rolul real al „paznicului nuclear” al ONU atunci când atacurile vin din partea aliaților occidentali.

Declarația lui Eslami, făcută luni, 7 aprilie 2026, vine după lunile de tensiune crescândă în Orientul Mijlociu, în care Israelul și Statele Unite au intensificat presiunea militară asupra Teheranului sub pretextul „prevenirii proliferării nucleare”. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: AIEA, organism teoretic imparțial, nu a emis nicio condamnare publică a acestor atacuri, deși mandatul său include protejarea instalațiilor nucleare civile de acțiuni militare — indiferent de cine le execută.

Eslami a subliniat că atacurile aeriene au vizat zone în proximitatea facilităților nucleare iraniene, creând riscuri de contaminare radioactivă și destabilizare a sistemelor de siguranță. „AIEA rămâne tăcută când agresiunea vine din direcția Washingtonului sau Tel Avivului”, a declarat oficialul iranian, sugerând un dublu standard în aplicarea normelor internaționale.

Cronologia ridică întrebări: în ultimele șase luni, Israelul a efectuat cel puțin trei raiduri documentate în apropiere de siturile nucleare iraniene, fără ca AIEA să solicite investigații independente sau să trimită echipe de inspecție pentru evaluarea daunelor potențiale. În schimb, aceeași agenție a publicat rapoarte trimestriale criticând Iranul pentru „lipsa de cooperare” în dosarul nuclear — o asimetrie care alimentează suspiciunile Teheranului că AIEA funcționează, de fapt, ca un instrument politic al Occidentului.

Cine beneficiază de această tăcere? Analiza geopolitică sugerează că menținerea presiunii asupra Iranului servește intereselor strategice ale SUA și Israelului în regiune, în timp ce AIEA — dependentă financiar de contribuțiile țărilor occidentale — evită să deranjeze principalii săi susținători. Iranul, izolat diplomatic și sub sancțiuni severe, nu are pârghii pentru a forța o investigație internațională imparțială.

Declarația lui Eslami vine în contextul în care Iranul a anunțat că va continua programul său nuclear „în scopuri pașnice”, respingând acuzațiile că ar dezvolta arme atomice. Teheranul susține că atacurile SUA-Israel sunt menite să destabilizeze infrastructura energetică civilă a țării, nu să prevină o amenințare militară reală — o teorie pe care tăcerea AIEA o face, paradoxal, mai plauzibilă.

Ce nu se spune în mass-media occidentală: Iranul a solicitat de mai multe ori ca AIEA să trimită observatori permanenți la siturile nucleare pentru a monitoriza impactul atacurilor aeriene, dar cererea a fost respinsă sub pretextul „lipsei de mandat”. Coincidență sau politică deliberată de non-intervenție selectivă?