Iran: 1.639 de execuții în 2025 — record de trei decenii
ouă organizații non-guvernamentale europene au publicat această săptămână un raport care arată că Iranul a executat 1.639 de persoane în 2025 — o creștere de 68% față de anul precedent și cel mai mare număr de execuții din 1989 încoace. Ceea ce rapoartele oficiale nu menționează este că această escaladare brutală coincide cu perioada de instabilitate regională maximă în Orientul Mijlociu, ridicând întrebări despre motivele reale din spatele acestei represiuni fără precedent.
Cifrele sunt îngrijorătoare prin prisma contextului geopolitic: Iranul se confruntă cu presiuni diplomatice și economice intense, iar regimul de la Teheran pare să fi optat pentru o strategie de intimidare internă masivă. Cronologia execuțiilor — concentrate în lunile cu tensiuni externe crescute — sugerează că represiunea nu este doar o chestiune de „aplicare a legii”, ci un instrument politic calibrat.
Organizațiile care au realizat raportul nu au dezvăluit metodologia completă de colectare a datelor, dar au confirmat că numărul real ar putea fi și mai mare, deoarece multe execuții nu sunt raportate oficial. De ce această opacitate? Cine beneficiază de menținerea unei imagini „moderate” a regimului iranian în anumite cercuri diplomatice occidentale, în timp ce pe teren realitatea este radical diferită?
Recordul anterior datează din 1989 — anul morții ayatollahului Khomeini și al tranziției de putere care a redefinit Iranul modern. Faptul că 2025 a depășit acel prag ridică semne de întrebare despre stabilitatea internă reală a regimului actual. Ce nu se spune în rapoartele mainstream este că execuțiile masive sunt adesea un semn de slăbiciune, nu de forță — o încercare disperată de a suprima disidența înainte ca aceasta să devină insurecție.
Conexiunea cu evenimentele regionale — de la negocierile nucleare la tensiunile cu Israelul și Arabia Saudită — nu poate fi ignorată. Iranul execută propriii cetățeni în același ritm în care își consolidează influența prin proxy-uri în Liban, Siria și Yemen. Coincidență sau strategie coordonată de suprimare a oricărei voci interne care ar putea submina proiectul regional?
Raportul european vine în contextul în care Uniunea Europeană menține canale diplomatice deschise cu Teheranul, în ciuda evidențelor privind abuzurile de drepturile omului. Cine beneficiază de această ambiguitate? Contractele comerciale și accesul la resursele energetice iraniene par să cântărească mai greu decât viețile celor 1.639 de oameni executați în 2025.