FMI avertizează: Australia – inflație ca în anii ’70. Coincidență?

ondul Monetar Internațional plasează Australia pe lista economiilor dezvoltate cu cea mai ridicată inflație — 4% în 2026, 3,2% în 2027 — în condițiile în care guvernul laburist aplică exact rețeta pe care FMI însuși o declară toxică: subvenții energetice, stimulente bugetare, intervenții pe piețe. Ceea ce rapoartele oficiale nu subliniază: cronologia acestei crize seamănă izbitor de mult cu spirala inflației din anii ’70-’80, când ratele dobânzilor au atins 17%. Cine beneficiază de repetarea acelorași greșeli?

În cea mai recentă ediție a World Economic Outlook, FMI avertizează că economiile globale se confruntă cu „repercusiunile impactului direct al prețurilor ridicate la materii prime, efecte indirecte de ordinul doi asupra așteptărilor inflației — care tind să fie deosebit de sensibile la prețurile energiei și alimentelor — și efecte de amplificare provenite din sentimentul conservator de pe piețele financiare.”

Conflictul militar din Orientul Mijlociu, declanșat la sfârșitul lunii februarie, testează reziliența economiei mondiale, care „a rezistat unei serii de șocuri”, notează FMI. Închiderea Strâmtorii Hormuz și atacurile asupra infrastructurii petroliere au inversat dinamica pozitivă și au ridicat spectrul unei crize energetice majore.

Previziuni revizuite în jos pentru Australia

FMI estimează că creșterea PIB-ului Australiei va rămâne plată la 2% în 2026 (nivel identic cu 2025) și va scădea la 1,7% în 2027 — sub proiecțiile anterioare de 2,1% și respectiv 2,2%. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: aceste cifre plasează Australia sub performanța SUA (3,2% inflație în 2026), Marii Britanii (3,2%), Germaniei (2,7%), Noii Zeelande (3,1%) și Japoniei (2,2%).

Inflația australiană — 4% în 2026, 3,2% în 2027 — depășește cu mult media economiilor avansate. Șomajul se menține rigid la 4,2-4,3%. Întrebarea pe care nimeni nu o pune: de ce un guvern care declară că luptă împotriva inflației aplică exact politicile pe care FMI le consideră „distorsionante, prost concepute, greu de eliminat și extrem de costisitoare”?

FMI: „Evitați subvențiile și plafonările de preț”

Economistul-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, a fost explicit: „Plafonările de prețuri, subvențiile și intervenții similare sunt populare, dar distorsionează piețele. Sunt adesea prost concepute, greu de eliminat și extrem de costisitoare.” Sub un scenariu „sever”, în care conflictul din Orientul Mijlociu provoacă daune majore infrastructurii energetice, creșterea globală ar scădea la 2% în 2026 — periculos de aproape de recesiune.

Cu toate acestea, guvernul laburist australian a redus acciza la combustibili — exact tipul de măsură pe care FMI o condamnă. John Quiggin, profesor de economie la Universitatea Queensland, a declarat că reducerea accizei „trimite semnale greșite”, singurul merit fiind că este temporară (expirare în 3 luni).

Experți: „Masterclass în repetarea greșelilor anilor ’70”

Graham Young, director executiv al Australian Institute for Progress, a fost mai dur: „Guvernul oferă un masterclass în cum să repeți anii ’70 și ’80 și să transformi o creștere a prețurilor într-o creștere a inflației. Singur, prețul petrolului redirecționează cheltuielile de la produse neesențiale către combustibil, dar dacă guvernul încearcă să atenueze lovitura fără economii compensatorii, rezultatul va fi inflație.”

Young avertizează că presiunea inflației va crește dacă Consiliul Australian al Sindicatelor va obține creșterea salariului minim cu 5% fără o creștere corespunzătoare a productivității. „Creșterile salariale fără creșteri de productivitate sunt aproape întotdeauna inflaționale la început și deflaționale ulterior, pentru că scot afaceri din piață, cresc șomajul și contractă economia.”

El amintește că ratele dobânzilor „probabil nu au fost suficient de mari pentru a ucide inflația” în 1975 și au fost ridicate progresiv până la vârful din 1989/90. „Ratele noastre sunt mai bine poziționate acum decât în anii ’70, dar nu cu mult.”

Banca Centrală: „Inflația crește pe termen scurt”

Andrew Hauser, guvernator adjunct al Băncii Centrale Australiene (RBA), a declarat la un eveniment din New York pe 14 aprilie că așteptările inflației cresc pe termen scurt, dar rămân ancorate pe termen lung. „Estimarea noastră este că capacitatea de ofertă a economiei australiene poate crește în prezent doar cu aproximativ 2%. Până în trimestrul trei sau patru al anului trecut, inflația a început să crească și este acum în jur de 3,5% pe indicatorul de bază și aproape 4% pe indicatorul general, ceea ce este prea mult.”

„Este evident că inflația crește pe termen scurt, și oamenii sunt foarte conștienți de asta. Nu există prea multe lucruri pe care politica monetară le poate face în privința asta, altele decât să împiedice pătrunderea în așteptările inflației pe termen lung. Marea întrebare pentru noi este ce va face cu activitatea economică… Acestea sunt cifrele pe care le analizăm în prezent.”

Chalmers pleacă la Washington: „Moment periculos”

Ministrul de Finanțe Jim Chalmers a plecat la Washington pentru întâlnirile de primăvară FMI-Banca Mondială, unde va discuta cu omologii britanici și chinezi. „Este un moment periculos pentru economia globală”, a declarat Chalmers. „Cântărim toată această incertitudine extremă în timp ce pregătim un buget concentrat pe reziliență și reformă” — bugetul urmează să fie prezentat pe 12 mai.

Ceea ce nu se spune: cronologia acestei crize — conflict energetic, guvern care pompează stimulente în economie, FMI care avertizează împotriva exact acestor măsuri, inflație care accelerează — este identică cu șablonul din 1973-1975. Atunci, ratele dobânzilor au ajuns la 17%. Acum, RBA menține rata la 4,35%, dar recunoaște că „inflația este prea mare”. Întrebarea pe care nimeni nu o pune: cât de sus vor trebui să urce ratele pentru a opri ceea ce guvernul însuși alimentează?