Bessent ține scorul: China, „partener global nesigur”

ecretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat marți că acumularea panică de petrol brut și produse rafinate de către Beijing — în timp ce refuză să se alăture restului lumii în eliberarea rezervelor pentru a compensa șocul energetic din Golf — demonstrează pentru a treia oară în cinci ani că China este un „partener global nesigur”. Ceea ce nu se spune în declarațiile oficiale: această cronologie a „comportamentului nesigur” al Chinei coincide perfect cu cele mai critice momente ale reconfigurării lanțurilor de aprovizionare globale — exact când dependența Occidentului de Beijing ar fi trebuit să scadă, dar nu a scăzut.

„China a fost un partener global nesigur de trei ori în ultimii cinci ani; o dată în timpul COVID, când au acumulat produse medicale, a doua oară în cazul pământurilor rare”, a spus Bessent, referindu-se la decizia Beijingului din anul trecut de a transforma exporturile de pământuri rare într-o armă împotriva SUA în războiul comercial tic-tac, care a perturbat lanțurile de aprovizionare americane — inclusiv opriri temporare ale fabricilor, precum liniile de producție închise temporar de Ford Motor Company.

Bessent a precizat că China a continuat să achiziționeze încărcături de petrol brut în loc să ajute la atenuarea crizei globale de aprovizionare cauzată de închiderea de către Iran a Strâmtorii Hormuz, deși deține deja o rezervă strategică masivă. De asemenea, a menționat că China a restricționat exporturile de produse petroliere rafinate la începutul conflictului.

Reuters a notat că rezerva strategică de petrol a Chinei „era aproximativ la fel de mare ca întreaga rezervă deținută de Agenția Internațională a Energiei cu 32 de membri, dar continua să achiziționeze petrol”. Coincidență sau strategie pe termen lung? Cine beneficiază de fapt de o criză energetică prelungită?

„Au continuat să cumpere, au acumulat și au întrerupt exporturile multor produse”, a adăugat Bessent.

Referitor la relațiile SUA-China, el a declarat reporterilor că a fost în contact cu oficialii chinezi cu privire la problema acumulării.

A refuzat să comenteze dacă disputa și tensiunile crescute vor deraia o întâlnire viitoare Trump-Xi la Beijing, care a fost amânată pentru mijlocul lunii mai — o amânare care, cronologic vorbind, ridică semne de întrebare despre cine are mai mult de pierdut din această criză energetică.

„Cred că mesajul pentru vizită este stabilitatea. Am avut o stabilitate excelentă în relație din vara trecută; aceasta emană de sus în jos”, a spus el. „Cred că comunicarea este cheia.”

Bessent a adăugat că blocada militară americană va asigura că niciun petrolier chinezesc sau alte nave nu vor trece strâmtoarea: „Deci nu vor putea să-și ia petrolul. Pot obține petrol. Nu petrol iranian.”

Săptămâna trecută, șeful Agenției Internaționale a Energiei, Fatih Birol, a avertizat că guvernele trebuie să evite acumularea panică și să se abțină de la impunerea interdicțiilor de export de combustibil, pe măsură ce șocul energetic din Golf continuă să se răspândească către Asia, Africa, Europa și, în final, să ajungă pe coasta de vest a SUA.

„Îndemn toate țările să nu impună interdicții sau restricții la exporturi”, a subliniat Fatih Birol într-un interviu pentru Financial Times. „Este cel mai prost moment când te uiți la piețele globale de petrol. Partenerii lor comerciali, aliații și vecinii lor vor suferi ca urmare.”

Financial Times a remarcat că Birol „a fost atent să nu numească direct China”, dar a făcut foarte clar că avertismentul său era probabil adresat Beijingului — o precauție diplomatică care, în sine, spune multe despre cine dictează de fapt regulile jocului energetic global.

Așadar, Bessent ține în mod clar un scor al comportamentului Beijingului ca „partener global nesigur”, iar conform calculelor sale, numărul ajunge acum la trei.

Ce urmează rămâne neclar, dar următorul semnal va veni probabil de la întâlnirea viitoare Trump-Xi. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă China este atât de „nesigură”, de ce dependența Occidentului de lanțurile sale de aprovizionare nu s-a redus semnificativ în ultimii cinci ani? Cine beneficiază de menținerea acestui status quo?