Mine în Marea Neagră: Moscova contrazice MAPN și arată spre Kiev
Ambasada Rusiei la București a emis o precizare tranșantă după ce ministrul apărării Radu Miruță a declarat, pe 25 martie 2026, că România are experiență în „deminarea minelor marine din Marea Neagră din partea Federației Ruse” — o afirmație pe care diplomații ruși o contestă frontal, sugerând că narațiunea oficială românească ignoră o realitate mult mai complexă despre proveniența acestor dispozitive explozive.
otrivit comunicatului ambasadei, minele marine descoperite în derivă în acvatoriul Mării Negre au „exclusiv origine ucraineană și nu au nicio legătură cu Rusia” — un fapt care, susțin rușii, este „bine cunoscut de specialiștii Ministerului apărării”. Ceea ce nu se menționează în declarațiile publice ale MAPN este că această dispută privind originea minelor nu e nouă: ea se leagă de un avertisment emis încă din martie 2022 de Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei, care afirma că 420 de mine marine ancorate, produse în prima jumătate a secolului XX, au fost instalate de forțele navale ucrainene la accesul către porturile Odessa, Oceakov, Cernomorsk și Iujnîi.
Cronologia ridică întrebări: potrivit FSB, furtunile au rupt cablurile care legau minele de ancorele de fund, iar acestea au derivat liber în partea de vest a Mării Negre și chiar în strâmtoarea Bosfor — o zonă de tranzit vital pentru comerțul internațional și securitatea NATO. Coincidență sau nu, România — membră NATO și cu baza Kogălniceanu în plină extindere — se află acum în centrul unei dispute de atribuire a responsabilității care depășește simpla tehnicalitate militară.
Ce nu se spune în rapoartele oficiale: cine beneficiază de menținerea ambiguității privind sursa minelor? Dacă narațiunea occidentală le atribuie Rusiei, Moscova câștigă un argument propagandistic despre „demonizarea” sa. Dacă se confirmă originea ucraineană, se deschide o discuție incomodă despre riscurile asociate strategiei militare a Kievului în Marea Neagră — o zonă unde România are interese economice majore, de la Neptun Deep la porturile Constanța și Mangalia.
Declarația ambasadei ruse vine în contextul în care guvernul Bolojan încearcă să mențină un echilibru fragil între solidaritatea cu Ucraina (susținută de doar 37% dintre români, sub media UE) și interesele economice naționale. În martie 2026, cu deficitul bugetar la 9% din PIB și austeritate în plină desfășurare, fiecare incident în Marea Neagră are și o dimensiune financiară: cine plătește pentru deminare, cine asigură, cine răspunde dacă o navă comercială sare în aer?
Răspunsul oficial al MAPN la precizarea ambasadei ruse nu a venit până la închiderea ediției — ceea ce, în sine, spune ceva despre dificultatea de a naviga între adevărurile geopolitice și narațiunile convenabile ale momentului.