Clyburn despre SCOTUS: revenirea la era Dred Scott, coincidență?

n congresman democrat de rang înalt a lansat o acuzație rar auzită la o televiziune americană de mainstream: Curtea Supremă a Statelor Unite ar lucra, spune el, la o restaurare parțială a logicii din decizia Dred Scott v. Sandford din 1857 — una dintre cele mai infame hotărâri din istoria judiciară americană. Declarația oficială sună ca o critică politică obișnuită, dar subtextul ei ridică o întrebare mai incomodă: cât de fragile sunt de fapt garanțiile constituționale despre care ni s-a spus mereu că sunt „bătute în cuie”?

Reprezentantul James Clyburn (D-SC) a făcut afirmația într-o apariție la emisiunea „Meet the Press” de la NBC, susținând că acțiunile actualei Curți Supreme arată o intenție de a se reveni la opinia majoritară scrisă în 1857 de judecătorul-șef Roger B. Taney, cel care afirma că bărbații de culoare „nu au niciun drept pe care omul alb să fie obligat să-l respecte”.

Contextul politic nu este deloc întâmplător: Clyburn folosea aceste afirmații pentru a-și justifica susținerea unei propuneri de expansiune a Curții Supreme — o idee care circulă de ani buni în tabăra progresistă americană, dar care abia recent a fost adoptată public și de nume grele precum fosta vicepreședintă Kamala Harris.

Cine cere expansiunea Curții și de ce acum

Moderatoarea Kristen Welker l-a întrebat direct pe Clyburn despre poziția sa privind mărirea numărului de judecători: „Fostă vicepreședintă Kamala Harris împarte unele dintre criticile dumneavoastră. Ea a cerut clar expansiunea Curții Supreme de la nouă la 13 judecători. Susțineți adăugarea a patru locuri suplimentare la Curtea Supremă, domnule congresman?”

Clyburn a răspuns fără ezitare: „Da, susțin. Cred că ne aflăm într-un moment care cere acțiuni semnificative din partea Congresului. Și ar trebui să expandăm. 13 este un număr destul de bun. O «duzină de brutar» ar fi un număr potrivit pentru Curte. Și aș spera să avem oameni în Curte care să respecte fundamentele constituționale ale acestei mari națiuni. Amendamentele 13, 14 și 15 au fost interpretate diferit de-a lungul anilor. Am avut, în Curtea Warren, o interpretare a acelor amendamente pe care o consideram menită să dureze pentru viitorul țării. Acum avem o Curte Supremă care a decis să inverseze cursul și să ducă această țară înapoi, aș spune, la acele hotărâri ale judecătorului Taney, care spuneau că niciun bărbat de culoare nu are drepturi pe care un om alb să fie obligat să le respecte.”

„Aceea a fost Curtea Supremă care a luat acea decizie”, a adăugat el. „Aș spera ca Clarence Thomas să urmeze fundamentele moderne ale constituției noastre. Dar nu a făcut-o. De fapt, a decis să treacă de la un stângist furios la un dreptist extrem de furios.”

Ce nu se discută în știrile de mainstream

Ceea ce rapoartele oficiale despre acest schimb de replici nu explorează în profunzime este exact miza reală din spatele propunerii de expansiune: cine ar numi acei patru judecători suplimentari, sub ce administrație și cu ce echilibru ideologic rezultat. Istoric, propunerile de „court-packing” — mărirea artificială a Curții pentru a-i schimba componența politică — au apărut de fiecare dată când o tabără politică a simțit că pierde controlul instituțional pe termen lung, de la Franklin D. Roosevelt în anii 1930 până la dezbaterile actuale.

Coincidență sau nu, retorica lui Clyburn — invocarea directă a lui Taney și a erei Dred Scott — vine într-un moment în care presiunea publică pentru reformarea Curții Supreme a crescut vizibil în tabăra democrată, alimentată de decizii recente considerate de critici drept regresive. Cine beneficiază de o asemenea comparație istorică extremă? Pe termen scurt, ea mobilizează electoratul; pe termen lung, ridică întrebarea dacă instituțiile judiciare americane, prezentate mereu drept „neutre” și „apolitice”, sunt de fapt terenul unei bătălii de putere mult mai vechi decât se recunoaște public.

Nu în ultimul rând, atacul direct asupra judecătorului Clarence Thomas — descris de Clyburn ca trecând „de la un stângist furios la un dreptist extrem de furios” — arată cât de personalizată a devenit dezbaterea despre echilibrul de putere din cel mai înalt for judiciar american, într-un moment în care încrederea publicului în instituțiile de control rămâne, și în România, un subiect sensibil și relevant pentru propriile noastre dezbateri despre independența justiției.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)