Demisia din Pentagon: ce se ascunde în spatele conflictului Driscoll-Hegseth

ecretarul Armatei SUA, Dan Driscoll, și-a depus demisia la președintele Trump după luni de tensiuni cu șeful Pentagonului, Pete Hegseth — și, dacă privim cronologia, momentul ales nu pare deloc întâmplător: vine exact în ziua în care războiul cu Iranul atinge șase luni, fără nicio strategie de retragere articulată public de Casa Albă sau de conducerea militară.

Vestea a fost anunțată prima dată de The Wall Street Journal, luni seara, iar sursele din domeniul securității naționale citate de CNN au descris demisia drept „neuscprinzătoare” — presa americană scria deja de câteva luni că Driscoll era „așteptat să se retragă” din funcția de conducător civil al Armatei, după ce relația sa cu Hegseth s-a deteriorat vizibil.

Confirmarea oficială și limbajul diplomatic al Casei Albe

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a confirmat demisia, declarând: „Secretarul Driscoll a fost extrem de eficient în avansarea agendei președintelui Trump de a face America puternică din nou la Departamentul Armatei, oferind o conducere remarcabilă în timpul unor operațiuni militare istorice, restabilind accentul pe pregătire și letalitate, asistând la negocierile dintre Rusia și Ucraina, și multe altele.” Un limbaj impecabil de laudă oficială — dar care nu explică, evident, de ce omul plecat era descris de luni de zile ca fiind pe cale de ieșire.

Nu e prima plecare și, probabil, nici ultima

Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este că această demisie se produce pe fondul unui șir de controverse simultane în interiorul Departamentului de Război, iar sursele apropiate vorbesc despre posibile noi plecări de rang înalt la Pentagon. Trei fronturi de tensiune converg în acest moment:

• Războiul cu Iranul, direcția strategică a acestuia și acuzațiile de suprasolicitare a forțelor americane;
• Controversa nerezolvată privind epuizarea rezervelor de rachete și interceptoare — un studiu militar recent arată că SUA a consumat jumătate din arsenalul de rachete Patriot doar în timpul războiului cu Iranul;
• „Curățenia” făcută de Hegseth în rândul generalilor și comandanților de top, sub pretextul reducerii ierarhiei militare, dar și pe fondul unor întrebări legate de loialitate.

Cine beneficiază de această reorganizare masivă a comenzii militare americane, chiar în plin conflict activ? Este întrebarea pe care rapoartele oficiale evită să o pună direct.

Generalul retras cu forța și planul de reducere a comenzii

Săptâna trecută, Driscoll a participat la ceremonia de retragere de la Fort Bragg a generalului Chris Donahue, cel mai înalt ofițer al Armatei SUA în Europa — până când Hegseth i-a retrogradat poziția, punând practic capăt carierei sale militare. Plecarea abruptă a lui Donahue a fost prezentată drept parte a unei strategii mai ample a lui Hegseth de a reduce numărul generalilor și amiralilor cu 10% la nivel general, plus o reducere de 20% a pozițiilor de patru stele.

Această „reformă” a generat friscuri neobișnuit de vizibile între cabinetul Hegseth și comandanții de top din întreaga lume, concentrate în special pe divergențe legate de pregătirea forțelor și de viziunea doctrinară pentru viitor.

Rețeaua de loialități din spatele conflictului

Un jurnalist specializat în securitate națională a citat o sursă care afirmă: „Driscoll a exprimat administrației îngrijorări privind transformarea și pregătirea Armatei, precum și blocarea acestor eforturi de către Hegseth, în special prin concedierea generalilor responsabili de ele.” Nu e un detaliu minor — arată o fracturare reală în interiorul aparatului militar, nu doar o simplă neînțelegere personală.

Există și un strat politic mai puțin discutat public: Driscoll a fost coleg de facultate de drept cu vicepreședintele JD Vance. Fost ofițer de armată, Driscoll a construit o relație strânsă cu generalul George, fostul șef de stat major al Armatei, concediat de Hegseth în aprilie. Cei doi au împins soldații să adopte tehnologii noi și să devină forțe de luptă mai adaptabile pe câmpul de bătălie — o viziune care, aparent, nu a coincis cu cea a lui Hegseth.

Coincidență sau nu, tot acest episod pare legat de mai mult decât o simplă ceartă administrativă: e vorba de personalități, loialități și viziuni contrastante despre viitorul forțelor armate americane. Merită notat că Driscoll, ca aliat al lui Vance, era probabil — la fel ca vicepreședintele — profund sceptic față de multe dintre deciziile administrației Trump legate de Iran. Rămâne de văzut dacă plecarea sa marchează doar începutul unui val mai amplu de schimbări în vârful Pentagonului, exact în perioada în care SUA gestionează simultan un conflict activ și o criză de resurse militare.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)