Greblă dezvăluie: CCR s-a autosesizat ilegal sub presiuni externe

Toni Greblă, fostul șef al Autorității Electorale Permanente, confirmă ceea ce mulți bănuiau dar nimeni nu îndrăznea să spună public: Curtea Constituțională s-a autosesizat pe 6 decembrie 2024, în plină desfășurare a turului doi, fără nicio bază legală și pe baza unor note informative fără valoare juridică. Coincidență sau orchestrare? Cronologia evenimentelor ridică semne de întrebare pe care instituțiile statului preferă să le ignore.

Vineri după-amiaza, fără sesizare: precedentul care sparge democrația

reblă dezvăluie la emisiunea Culisele Statului Paralel un fapt fără precedent în istoria constituțională românească: pe 6 decembrie, în timp ce peste 30.000 de români din diaspora votaseră deja pentru turul doi, judecătorii CCR s-au întâlnit după-amiaza, vineri, fără programare oficială și fără nicio sesizare legală. Cine i-a convocat? Din oficiu, spune decizia Curții. Dar cineva trebuie să fi ridicat telefonul și să fi spus: „Veniți acum la sediu”.

„Curtea Constituțională nu se poate autosesiza. Niciodată în istoria ei nu s-a întâmplat așa ceva”, subliniază Greblă cu tonul cuiva care știe că rostește cuvinte ce vor rămâne în istorie. Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale: această autosesizare a creat un precedent prin care orice alegere viitoare poate fi anulată fără proces, fără probe judiciare, doar pe baza unor „note informative” declasificate convenabil.

Note fără valoare juridică devin verdict constituțional

Întrebată de Anca Alexandrescu dacă notele informative declasificate de DIPI, SRI și STS au valoare juridică, răspunsul lui Greblă este categoric: „Ele nu au nicio valoare juridică și nici nu se întemeiază pe vreo probă, ci pe suspiciuni”. Totuși, pe baza acestor documente — simple raportări interne ale serviciilor secrete — CCR a decis anularea întregului proces electoral.

Ceea ce documentele oficiale nu menționează: aceste note au stat la baza ședinței CSAT din 4 decembrie, care a emis un comunicat plin de formulări vagi precum „se pare că” și „există indicii”. Nicio probă concretă. Nicio condamnare judecătorească. Doar suspiciuni transformate peste noapte în verdict constituțional. Cine beneficiază de această interpretare elastică a legii?

Două decizii contradictorii: validare și anulare simultană

Greblă atrage atenția asupra unei anomalii juridice care ar trebui să alerteze orice cetățean: „Avem două decizii azi: prima decizie care validează, a doua care invalidează”. Cu patru zile înainte de anulare, aceeași Curte validase turul întâi. Ambele decizii sunt în vigoare simultan — o imposibilitate logică și juridică care arată gradul de improvizație sau, mai degrabă, de presiune sub care s-a acționat.

Mai mult, CCR a adăugat în decizia de anulare un paragraf despre prelungirea mandatului președintelui Iohannis — deși nimeni nu solicitase acest lucru și nu exista niciun vid constituțional. „Această adăugare nu este constituțională”, afirmă Greblă. Curtea și-a depășit atribuțiile, legiferând pe loc pentru a rezolva o problemă care nici măcar nu apăruse încă.

Presiuni din partea Comisiei Europene: ce nu se spune oficial

Cea mai explozivă declarație a lui Greblă vine la final: „Între turul I și turul II a fost o presiune, o insistență deosebită a unor organisme de la Comisia Europeană, foarte puține, către AEP”. Greblă nu poate sau nu vrea să numească sursa presiunilor asupra CCR, dar confirmă că ele au existat: „Presiunile trebuie să fi fost deosebit de puternice”.

El își amintește propriile experiențe când, ca judecător CCR, a fost amenințat public de directorul SRI pentru că declarase constituționale legile Big Brother: „Dacă se va întâmpla un atentat terorist în România, atunci va ști pe cine să arate cu degetul”. Greblă a rezistat atunci. Actuala componență a Curții, se pare, nu a avut aceeași forță.

Finanțarea campaniilor: sancțiunea e amendă, nu anulare

Unul dintre motivele invocate de CCR pentru anulare a fost încălcarea normelor de finanțare electorală. Greblă pune lucrurile în perspectivă: „Aproape toți competitorii au avut diverse încălcări ale legislației cu privire la finanțarea campaniilor electorale, iar sancțiunea pentru toți este o contravenție și, eventual, confiscarea sumelor”. Cu alte cuvinte: dacă încălcarea finanțării justifică anularea, atunci toate alegerile din România ar trebui anulate retroactiv.

Ceea ce nimeni nu întreabă oficial: de ce acest standard a fost aplicat selectiv doar în cazul acestor alegeri? Cine a decis că acum, brusc, încălcările financiare justifică anularea întregului scrutin, în timp ce la toate alegerile anterioare au fost tratate ca simple contravenții?

Interzicerea candidaturii: fără dosar, fără proces, fără drept de apărare

Greblă subliniază că dosarele penale deschise după turul întâi împotriva lui Călin Georgescu „nici nu sunt invocate în decizia Curții Constituționale”. Interzicerea candidaturii s-a făcut pe baza acelorași „declarații apărute în presă sau citate de presă”, fără nicio hotărâre judecătorească definitivă care să îi fi suspendat drepturile electorale.

„Neavând interzise drepturile electorale, nicio instanță, fie și o instanță constituțională, nu poate să examineze, pe baza unor declarații apărute în presă, și nu poate să dispună interzicerea dreptului de a candida”, conchide Greblă. Iar apoi adaugă cuvintele care ar trebui să ne țină treji noaptea: „Eu spun că au fost încălcate grav prevederile constituționale și legale, iar acest lucru face ca România să nu mai fie considerată o țară democratică”.

Cine convoacă Curtea vineri după-amiaza?

Rămâne întrebarea esențială, pe care Greblă o lasă suspendată în aer: cine are puterea de a convoca judecătorii CCR vineri după-amiaza, fără ordine de zi, fără sesizare legală, în timp ce procesul electoral este în plină desfășurare? Răspunsul oficial nu există. Dar absența răspunsului este, în sine, un răspuns.

Ceea ce strămoșii noștri știau și ce am uitat: atunci când justiția se face în grabă, fără lumina zilei și fără respectarea ritualului legal, nu mai este justiție — este execuție. Iar execuțiile nu necesită probe, ci doar ordine.