Sancțiunile anti-Iran: „D-Day economic” sau capcana războiului?

eea ce Washingtonul prezintă drept o alternativă „pașnică” la conflictul cu Iranul – o campanie masivă de sancțiuni botezată „Economic D-Day” – ar putea fi, potrivit unui cercetător de top de la Universitatea din Chicago, exact mecanismul care împinge lumea mai aproape de un război deschis. Robert Pape, unul dintre cei mai citați specialiști în putere aeriană, blocade și sancțiuni economice, a demontat public narativul secretarului Trezoreriei SUA, Scott Bessent, numindu-l o „capcană de escaladare” fără precedent istoric de succes.

Într-o apariție recentă la podcastul „Breaking Points”, Pape a susținut, în dialog cu coprezentatorul Saagar Enjeti, că Bessent vinde presiunea economică maximă drept o cale de a evita conflictul militar direct. „Nu asta e realitatea”, a spus Pape. „Ceea ce va urma cu adevărat este o altă capcană de escaladare. Iar dacă merge mai departe cu asta, rezultatul ar fi mai mult, nu mai puțin, război militar.”

Istoria nu susține narativul oficial

Ce nu se menționează în comunicatele triumfaliste de la Trezorerie este că, potrivit lui Pape, sancțiunile și blocadele nu au reușit niciodată, de sine stătător, să câștige un război major sau să răstoarne un guvern într-un conflict de amploare. Cercetătorul a invocat blocada britanică asupra Germaniei din Primul Război Mondial și blocada americană asupra Japoniei din Al Doilea Război Mondial – ambele finalizate abia după campanii terestre devastatoare și, în cazul Japoniei, după bombele atomice.

„Bessent nu face o favoare lumii spunând că asta e o cale de ieșire din escaladare”, a spus Pape. „Ne trebuie un singur exemplu, domnule. Unul singur. Și știți ce? Nu există niciunul.”

Coincidență sau tipar repetat?

Aici apare partea care ridică semne de întrebare: Pape a amintit că sancțiunile impuse Japoniei în anii ’40 au contribuit direct la atacul de la Pearl Harbor – un fapt, spune el, binecunoscut și necontestat de istorici. Cine beneficiază de un asemenea tipar repetat, în care presiunea economică asupra unei națiuni izolate duce la o reacție violentă, iar reacția violentă „justifică” apoi escaladarea militară? Pape avertizează că strângerea șurubului asupra Iranului și a partenerilor săi comerciali, inclusiv China, riscă exact acest scenariu: Teheranul lovește înapoi, iar Washingtonul este „forțat” să escaladeze și mai mult.

„Astea nu sunt căi de ieșire din război”, a spus Pape. „Sunt, de fapt, modul occidental de a face război, pentru că sunt gândite să convingă publicul liberal că s-a încercat totul, deci forța rămâne ultima soluție.”

Campania continuă, săptămână de săptămână

Avertismentul lui Pape vine chiar în timp ce Bessent semnalează că presiunea abia acum începe cu adevărat. Secretarul Trezoreriei a declarat, înaintea unei întâlniri a miniștrilor de finanțe din G20 desfășurată la Asheville, Carolina de Nord, că noi sancțiuni secundare vor fi impuse săptămânal pentru a intensifica izolarea economică a Iranului. „O să vedeți mult mai multe din astea în fiecare săptămână”, a spus oficialul american.

Cronologia merită urmărită cu atenție: săptămâna trecută, administrația Trump a lansat oficial „Operațiunea Economic Outcast”, un pachet amplu de sancțiuni menit să rupă Iranul de sistemul financiar bazat pe dolar și să pedepsească orice guvern sau entitate străină care continuă să faciliteze comerțul cu Teheranul. Primul val a vizat aproape 60 de entități, persoane și nave legate de rețelele nucleare, de rachete, cibernetice și petroliere ale regimului iranian, incluzând firme de brokeraj, intermediari financiari și nave din „flota-fantomă” care operează în China, Hong Kong, Emiratele Arabe Unite, Singapore, Elveția și Europa.

În zilele următoare, Trezoreria SUA a inclus pe lista neagră sucursalele din Emirate ale băncii egiptene Banque Misr, acuzând legături financiare cu Iranul și spălare de bani, tăindu-le accesul la sistemul financiar american pentru obținerea de dolari.

Context extins: un scenariu care se repetă

Ceea ce rapoartele oficiale evită să sublinieze este paralela istorică incomodă: presiunea economică extremă, prezentată mereu drept „alternativă pașnică”, a precedat de fiecare dată o escaladare militară, nu o evitare a ei. Într-un context geopolitic în care România însăși resimte efectele indirecte ale tensiunilor din Orientul Mijlociu – prin scumpirea carburanților și anxietatea publică legată de un posibil conflict extins – întrebarea lui Pape rămâne valabilă și dincolo de granițele SUA: cine plătește, de fapt, prețul unei „victorii economice” care istoric nu a câștigat niciodată singură un război?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)