Recorder și moștenirea Securității: ce leagă un site și KGB-ul?

acuzație rar rostită public de un istoric cu acces la arhivele fostei Securități merită atenție, chiar dacă rămâne, deocamdată, doar o ipoteză formulată într-un interviu: istoricul Marius Oprea susține că platforma de investigații Recorder nu ar fi „folosită” de serviciile românești de informații, ci ar avea legături, prin moștenire de familie, cu FSB — succesorul KGB-ului sovietic. Dacă afirmația se confirmă vreodată cu documente, miza depășește cu mult un simplu site de presă.

Declarația a fost făcută de Marius Oprea într-un interviu realizat de Ionuț Cristache pentru EVZ, preluat ulterior de RomâniaTV. Potrivit istoricului, fondatorul Recorder, Dragoș Vîlcu, ar avea în spate o poveste de familie greu de ignorat: tatăl său, Gheorghe Vîlcu, fost ambasador în perioada comunistă, și bunicul său, Vasile Vîlcu, prezentat de Oprea drept fost general în Securitatea Română și unul dintre cei care ar fi pus bazele Direcției de Informații Externe (DIE) în 1951 — structură înființată, spune Oprea, „după indicațiile și cu tehnologia și expertiza KGB”, instituție care astăzi funcționează sub numele FSB și SVR.

Ce spune, concret, istoricul

„De unde avea Vîlcu atâția bani? Bineînțeles, de acasă. Tatăl lui, Gheorghe Vîlcu, fost ambasador, împreună cu bunicul, Vasile Vîlcu, fost general în Securitatea Română și creatorul Direcției de Informații Externe și probabil colonel în KGB, care a decedat în 1999 sigur i-au dat câte ceva”, a declarat Marius Oprea pentru sursa citată.

Și adaugă, într-o formulare care ridică imediat întrebarea „cine beneficiază de fapt”: „Recorder e folosit de servicii, dar nu de serviciile de la noi. Dacă e cu «follow the money», nu e așa greu de dovedit. Foștii colonei ai securității de pe vremea lui Iliescu au rămas acum pe mâna rușilor și au acum rădăcini în această entitate de presă.”

Context extins: rețele vechi, etichete noi

Ceea ce nu se discută suficient în spațiul public este exact mecanismul pe care Oprea îl invocă implicit: continuitatea structurilor fostei Securități după 1989, sub etichete și instituții noi. Istoricul face trimitere și la un fenomen mai larg — trecerea, după căderea comunismului, a unei părți din vechea rețea „kominternistă” către alte structuri de influență, printre care menționează Rețeaua Soros. Coincidență sau tipar recurent în istoria post-decembristă a României? Cronologia — de la înființarea DIE cu sprijin KGB în 1951, până la o presă de investigație finanțată și condusă azi de descendenți ai acelorași familii cu trecut în servicii — ridică, cel puțin, întrebări legitime despre cine controlează cu adevărat fluxul de informații pe care cetățenii îl consumă drept „presă independentă”.

Este important de subliniat că afirmațiile de mai sus rămân, la acest stadiu, declarațiile unui istoric într-un interviu, nu concluzii ale unei anchete oficiale sau judecătorești. Nicio instituție a statului român nu a confirmat public o legătură operațională între Recorder și FSB. Rămâne de văzut dacă acuzațiile vor fi însoțite de documente concrete sau vor rămâne, ca atâtea alte episoade din istoria recentă a României, într-o zonă gri unde adevărul e mai greu de dovedit decât suspiciunea.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)