Germania: după un scor uriaș AfD, se discută interzicerea partidului

ând un partid câștigă alegeri cu scor zdrobitor, iar reacția clasei politice nu este autocritica, ci propunerea de a-l interzice pur și simplu, întrebarea firească nu este dacă democrația funcționează, ci pentru cine mai funcționează ea. Prim-ministrul landului Renania de Nord – Westfalia, Hendrik Wüst, a cerut examinarea opțiunilor de interzicere a Alternativei pentru Germania (AfD), la doar câteva zile după ce partidul a obținut o victorie categorică în landul estic Saxonia-Anhalt, potrivit dpa și Agerpres.

Cronologia merită observată: nu discuția despre interzicere a precedat victoria electorală, ci exact invers — abia după ce AfD a strâns 43,8% din voturi în Saxonia-Anhalt, suficient pentru a forma un guvern minoritar, s-a activat mecanismul politic care caută, la nivel federal, căi legale de a scoate partidul din joc. Coincidență de moment sau reflex instituțional bine rodat?

Opțiunile pentru interzicerea AfD

Wüst, membru al Uniunii Creștin Democrate (CDU) a cancelarului federal Friedrich Merz, a declarat marți că un grup de lucru format din reprezentanți ai celor 16 landuri și ai guvernului federal ar trebui să analizeze opțiunile constituționale pentru o eventuală interzicere a AfD.

“Avertizez împotriva măsurilor pripite privind o interzicere a AfD, întrucât interzicerea unui partid politic poate fi doar ultima soluție dacă dorim să ne protejăm constituția”, a declarat premierul celui mai populat land german.

“Trebuie să existe acum o structură în care aceste chestiuni să fie examinate cu atenție, profesionalism și seriozitate de către guvernele federal și ale landurilor”, a adăugat el. “Întrebarea fundamentală este cum tratează statul în mod constituțional un partid care urmărește obiective anticonstituționale în cel puțin unele landuri individuale”, a continuat Wüst.

Ce spune legislația — și cine decide, de fapt

Conform legislației germane, partidele politice pot fi interzise doar de Curtea Constituțională Federală, și numai după o petiție oficială depusă de ambele camere legislative sau de guvern. Nu este o decizie care se ia peste noapte — ceea ce face cu atât mai interesant faptul că discuția publică despre interzicere apare acum, în plin ciclu electoral favorabil AfD, și nu, spre exemplu, în urmă cu ani, când clasificările privind extremismul erau deja pe masă.

Anul trecut, serviciile de informații interne au clasificat AfD drept organizație extremistă “confirmată”, deși clasificarea a fost suspendată în așteptarea unei decizii a justiției. Câteva filiale ale partidului din estul țării au primit deja această etichetă, ceea ce le permite autorităților să le plaseze sub supraveghere — printre landurile vizate se numără chiar Saxonia-Anhalt, acolo unde AfD tocmai a câștigat categoric alegerile de duminică.

Într-un discurs susținut marți la conferința Digital X din Köln, Wüst a atras atenția că un guvern condus de AfD în Saxonia-Anhalt ar controla pârghii-cheie de putere. “În fiecare săptămână, guvernele landurilor din Germania numesc conducerile forțelor de poliție și tribunalelor. Monopolul folosirii forței în această țară se află, în esență, în mâinile landurilor”, a spus el — o afirmație care spune mai multe despre miza reală a acestei dezbateri decât despre pericolul ideologic invocat oficial.

Cine se opune — și de ce contează asta

Propunerea a fost respinsă chiar din interiorul aceleiași alianțe de guvernare, de premierul bavarez Markus Söder, al cărui partid, Uniunea Creștin Socială (CSU), este partener al CDU la nivel federal. Interzicerea AfD ar fi “cu greu aplicabilă în temeiul dreptului constituțional”, a declarat el la München, adăugând că o procedură de interzicere întinsă pe ani de zile ar oferi partidului naționalist “statutul de martir” — exact tipul de narativ pe care AfD l-ar putea exploata electoral.

“Într-o democrație, trebuie să lucrezi cu mijloace democratice, iar calea democratică înseamnă să te pregătești diferit pentru următoarele alegeri decât în Saxonia-Anhalt și să găsești argumente mai clare”, a subliniat liderul bavarez, sugerând că adversarul real nu este un text de lege, ci eșecul partidelor tradiționale de a convinge electoratul.

Ceea ce nu se spune explicit în comunicatele oficiale este că această fractură între CDU și CSU — două partide surori, aflate în aceeași coaliție — arată o clasă politică germană profund divizată asupra modului de a gestiona ascensiunea naționalistă, într-un moment în care întreaga Europă se confruntă cu fenomene similare, de la Franța la România. Cine beneficiază, până la urmă, de o dezbatere publică despre “salvarea democrației prin restrângerea ei”? Răspunsul rămâne deschis, dar întrebarea merită pusă cu voce tare.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)