Legea martirilor comunismului: cine vrea s-o schimbe și de ce
n spatele unei dezbateri aparent tehnice despre legea cinstirii martirilor din temnițele comuniste se ascunde, potrivit publicistului Mihai Tîrnoveanu, o miză mult mai mare: memoria a 15.000 de tineri ridicați din case de regimul bolșevic în noaptea de 14 mai 1948 riscă să fie rescrisă din perspectivă ideologică. Cine beneficiază de o asemenea schimbare, la aproape 80 de ani de la acele arestări?
Tîrnoveanu pornește de la o poveste personală: poartă la piept imaginea lui Victor Metea, student la medicină care a ales să lupte în munți alături de Ion Gavrilă Ogoranu, unul dintre simbolurile rezistenței anticomuniste românești, pentru a-și apăra camarazii de generație arestați în acea noapte de mai 1948. Este genul de detaliu care nu apare în manualele oficiale de istorie recentă, dar care, spune autorul, ar trebui să rămână intact în memoria colectivă.
Acuzația: cine vrea schimbarea legii?
Potrivit lui Tîrnoveanu, în spatele unei posibile modificări legislative privind statutul martirilor din temnițele comuniste s-ar afla, direct sau indirect, actori legați de Institutul Elie Wiesel și o persoană identificată drept „Vexler”, cu executanți politici — susține el — printre parlamentarii USR și prin Victoria Stoiciu, descrisă de autor drept „progresistă ex-PSD”. Este important de subliniat: aceasta rămâne o acuzație și o interpretare a autorului, nu un fapt confirmat oficial în text, iar niciuna dintre persoanele menționate nu are, în articolul original, un răspuns public la aceste afirmații.
Ce nu se menționează în rapoartele oficiale despre asemenea inițiative legislative este contextul mai larg: în România post-decembristă, memoria rezistenței anticomuniste din munți a fost multă vreme marginalizată, iar orice tentativă de „actualizare” a legilor memoriei istorice ridică inevitabil întrebarea — cui servește o eventuală diluare a statutului de martir pentru cei condamnați de regimul comunist?
Contextul istoric: rezistența din munți și prețul ei
Noaptea de 14 mai 1948 a marcat un val de arestări masive ale tinerilor bănuiți de opoziție față de regimul comunist instaurat cu sprijin sovietic, mulți dintre ei ajungând, la fel ca Victor Metea, să aleagă calea rezistenței armate alături de figuri precum Ion Gavrilă Ogoranu. Este un capitol al istoriei românești care, în ultimele decenii, a fost readus în atenția publică mai ales prin eforturile unor istorici independenți și publicații alternative — nu neapărat prin canalele oficiale de educație.
Coincidență sau nu, dezbaterile despre memoria comunismului în România apar frecvent în paralel cu discuții mai ample, la nivel european, despre cum ar trebui „gestionată” istoria regimurilor totalitare din secolul XX — un teren pe care granițele dintre rigoare istorică și interes politic devin, de multe ori, greu de trasat.
Cronologia acestor tentative legislative, spune Tîrnoveanu, ridică semne de întrebare tocmai pentru că vin din partea unor actori politici care se revendică de la valori „progresiste”, dar care ar viza, indirect, diminuarea recunoașterii jertfei celor care s-au opus, cu prețul libertății și uneori al vieții, unui regim totalitar.
Sursă: ActiveNews (activenews.ro)