Sancțiuni SUA: Irakul taie zborurile cu Iranul. Cui folosește?

atru aeroporturi irakiene majore — Bagdad, Najaf, Erbil și Sulaimaniyah — au suspendat brusc toate zborurile către și dinspre Iran, iar ceea ce se prezintă oficial drept o simplă aplicare tehnică a sancțiunilor americane ascunde de fapt o mișcare de izolare economică totală a Teheranului, cu consecințe directe asupra a milioane de pelerini șiiți și călători obișnuiți.

Decizia vine la doar câteva zile după ce a expirat termenul-limită anunțat de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, prin care companiile străine din întreaga lume au fost obligate să înceteze orice relație comercială cu 27 de companii aeriene iraniene sancționate. Odată intrat în vigoare termenul, zborurile iraniene către Emiratele Arabe Unite, Oman, Qatar, Georgia, Turcia și Azerbaidjan au fost anulate în bloc — și lista destinațiilor interzise continuă să crească.

Un avertisment care sună a ultimatum

Reacția Teheranului nu a întârziat. Mohammad Mokhber, consilier de rang înalt al liderului suprem Ayatollah Ali Khamenei, a scris pe X un mesaj care sună mai degrabă ca o amenințare directă decât ca o simplă declarație diplomatică: „Dacă Iranul nu poate zbura și nu poate primi servicii de aeroport, niciun stat din regiune nu va avea nici el această posibilitate.” Cine beneficiază, de fapt, dintr-o asemenea escaladare — și cine plătește prețul real, adică pasagerii de rând, rămâne întrebarea pe care rapoartele oficiale o ocolesc cu grijă.

Conform Al Jazeera, blocarea zborurilor face parte dintr-o campanie mai amplă lansată de SUA în august, numită sugestiv „Operation Economic Outcast”, menită să scoată complet Iranul din circuitul economic global. Cronologia ridică semne de întrebare: Irakul devenise, ironic, una dintre principalele destinații pentru companiile aeriene iraniene tocmai după ce liniile aeriene irakiene își suspendaseră propriile zboruri către Iran, la începutul războiului SUA-Israel împotriva Teheranului, în martie. Acum, acel ultim culoar rămas deschis se închide și el.

12 ore cu mașina, în loc de zbor

Pentru pasagerii obișnuiți, consecința practică e simplă și dură: cei care călătoresc între Iran și Irak vor fi nevoiți să facă drumul pe uscat, o călătorie de cel puțin 12 ore, în funcție de destinație. Iar Irakul nu e o țară oarecare în acest context — găzduiește unele dintre cele mai importante situri religioase șiite din lume, ceea ce transformă o decizie administrativă americană într-o problemă cu implicații sociale și religioase directe pentru milioane de oameni.

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este poziția extrem de delicată a Bagdadului însuși. De la invaziunea din 2003, Washingtonul a încercat constant să influențeze cine ajunge premier la Bagdad, folosind ca pârghie faptul că veniturile petroliere ale Irakului sunt păstrate la Federal Reserve Bank din New York. Coincidență sau nu, Irakul — aliat oficial al SUA, dar cu un guvern dominat de forțe șiite apropiate de Iran — se găsește din nou prins la mijloc, obligat să aleagă între loialitatea declarată față de Washington și relațiile religioase și economice cu vecinul iranian.

Coridorul chinez rămâne deschis — deocamdată

Un detaliu care merită reținut: zborurile iraniene către China continuă normal, cel puțin pentru moment. Într-un context geopolitic în care Beijingul și Teheranul și-au adâncit constant cooperarea economică și energetică în ultimii ani, faptul că exact acest culoar rămâne neafectat de valul de sancțiuni ridică întrebarea firească — este vorba doar de o lacună temporară în arhitectura sancțiunilor, sau de un semnal tacit că marile puteri își rezervă propriile excepții în jocul geopolitic global?

Pentru România, aflată într-o alianță NATO care susține, la rândul ei, presiunea occidentală asupra Iranului, episodul e o reamintire că izolarea economică a unui stat nu rămâne niciodată izolată — efectele se propagă rapid către vecini, aliați și rute comerciale aparent neimplicate direct în conflict.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)