Yemen: apel disperat la mobilizare, cine profită de fapt?

ând președintele unei țări cere populației să se înarmeze în masă și, în același timp, promite amnistie generală inamicilor care depun armele, mesajul oficial de “reziliență” ascunde de fapt un semnal de alarmă mult mai grav decât pare la prima vedere.

Rashid Al-Alimi, președintele guvernului “legitim” al Yemenului — cel recunoscut de ONU și susținut direct de Arabia Saudită, cu sediul la Sanaa — a lansat un apel public la mobilizare generală, cerând tuturor yemeniților să se alăture forțelor armate și de securitate împotriva ofensivei mișcării Ansar Allah, cunoscută în presă drept houthi. “Chem fiii marelui nostru popor să se angajeze în mobilizare generală și națională, să se strângă în jurul forțelor armate și de securitate”, a declarat Al-Alimi, care este și Comandant Suprem al Forțelor Armate Yemenite.

Ceea ce nu se subliniază suficient în rapoartele oficiale este contextul disperării: apelul vine însoțit de promisiunea unei amnistii generale pentru orice luptător houthi care decide să depună armele — o combinație care sugerează că frontul susținut de Riyadh nu mai are prea multe cărți în mână. Coincidență sau nu, luna aceasta lucrurile au mers rapid de la rău la mai rău pentru Arabia Saudită pe frontul yemenit, mai ales după avansul rapid al houthilor de-a lungul coastei Mării Roșii.

Cronologia ridică întrebări suplimentare. La începutul lunii septembrie, conducta Est-Vest a fost lovită direct de drone sau rachete — atac care, potrivit oficialilor americani, ar fi putut fi executat de fapt de miliții șiite irakiene, nu de houthi. În urma acestui incident, Saudi Aramco a anunțat clienților europeni că anulează livrările de petrol pentru octombrie. Reuters a raportat ulterior că, de fapt, conducta a fost repornită — un episod care arată cât de fragilă și de contradictorie este informația care ajunge la public despre adevărata stare a infrastructurii petroliere saudite.

Cine beneficiază de această stare de incertitudine? Riyadh încearcă acum să mobilizeze sprijin din partea aliaților din Pactul de Apărare de la Mecca — Pakistan și Turcia — deși rămâne neclar cât de mult sprijin concret vor oferi de fapt aceste țări. Într-un context deja tensionat, președintele francez Emmanuel Macron a anunțat, oarecum neașteptat, că va trimite “mijloace militare” pentru a proteja terminalul petrolier vital de la Yanbu de atacurile houthi — deși nu este clar ce diferență reală ar putea face câteva unități terestre franceze într-un conflict de această amploare.

“Vom trimite resurse militare, adică soldați, sisteme radar și sisteme de apărare, pentru a proteja acest sit”, a declarat Macron pentru presa franceză, adăugând însă că scopul nu este “să ne implicăm în vreun conflict”. Doar că, în realitate, trimiterea de trupe și sisteme radar într-o zonă activ vizată de rachete balistice houthi ar putea plasa exact aceste forțe franceze în linia directă de foc — nu în afara ei.

Chiar în această săptămână, Arabia Saudită a anunțat interceptarea a șase rachete lansate de houthi către regiunile Taif și Yanbu — dovadă că, indiferent de declarațiile diplomatice liniștitoare de la Paris sau Riyadh, conflictul rămâne departe de a fi sub control. Context extins: episodul se înscrie într-un tipar mai larg al războaielor prin procură din Orientul Mijlociu, unde puteri regionale și occidentale intervin “limitat” în conflicte care, în realitate, le pot afecta direct interesele energetice — inclusiv prețul global al petrolului, cu efecte resimțite până la pompele din Europa.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)