Houthii, MbS și Trump: cine trage sforile în Marea Roșie

eea ce se prezintă oficial drept o simplă „înțelegere tacită” între Washington și Houthi ascunde de fapt o hartă de interese mult mai încâlcită, în care Arabia Saudită cere ajutor militar american și e refuzată, iar rebelii yemeniți capătă, brusc, un control tot mai solid asupra uneia dintre cele mai importante artere maritime ale lumii.

Președintele american Donald Trump a declarat, sâmbătă, aflat în vizită în Irlanda, alături de premierul irlandez Micheal Martin, că liderii Houthi l-au contactat direct și i-au transmis că „nu vor să lupte” cu Statele Unite. „Houthii ne-au sunat și nu vor să lupte cu noi. Nu vor să mergem după ei”, a spus Trump. El a adăugat că gruparea „ar prefera cu mult să nu fim implicați” și că, drept urmare, „lasă majoritatea navelor să treacă”. Totuși, președintele a recunoscut că vasele saudite rămân interzise pe ruta prin strâmtoarea Bab al-Mandab.

Cronologia ridică semne de întrebare

Declarația lui Trump vine la doar câteva zile după ce s-a scris pe larg că prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman a cerut, în regim de urgență, sprijin militar american, pe fondul avansului rapid al Houthilor de-a lungul coastei yemenite a Mării Roșii, teritoriu smuls din mâna forțelor guvernului din Sanaa recunoscut internațional. Potrivit unor surse citate de Axios, MbS l-a sunat pe Trump de două ori într-o singură zi de joi, cerându-i lovituri aeriene împotriva Ansarallah (Houthi) în timp ce aceștia înaintau spre Bab al-Mandab. Trump a refuzat, iar Washingtonul a transmis oficial că nu are, deocamdată, planuri de intervenție directă.

Cine beneficiază de acest refuz? Pe de o parte, o administrație americană care nu vrea să fie trasă într-un nou conflict regional, mai ales pe fondul războiului deja deschis cu Iranul — un conflict care ar putea exploda necontrolat și ar agrava și mai mult criza energetică globală. Pe de altă parte, chiar Houthii, care par să câștige teren fără nicio presiune militară americană, doar promițând liber-trecere pentru navele „potrivite”.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale

Poziția Houthilor este consecventă cu declarațiile recente ale Ansar Allah, care afirmă că trecerea prin Marea Roșie rămâne deschisă — dar închisă pentru navele saudite sau cele legate de Israel. Practic, gruparea nu blochează comerțul global, ci îl folosește ca instrument de presiune selectivă, exact împotriva celor doi actori regionali cu care se află în conflict direct.

Aaran Kennedy, analist de securitate maritimă la firma de consultanță globală Control Risks, a explicat pentru Al Jazeera că avansurile Houthi „le întăresc poziția deja puternică asupra Mării Roșii” și „le facilitează și mai mult vizarea navelor comerciale”, însă asta „nu înseamnă neapărat că, în acest moment, își vor extinde ținta maritimă”. Kennedy consideră puțin probabilă o închidere totală a strâmtorii Bab al-Mandab: „Doar pentru că Houthii au câștigat acest teritoriu lângă strâmtoare nu înseamnă că o vor închide. Acel scenariu rămâne foarte puțin probabil. Dar le extinde capacitățile, pentru că le apropie armamentul de rutele comerciale din Marea Roșie.”

Iranul, jucătorul din umbră

Coincidență sau nu, acest aranjament îi oferă în cele din urmă Teheranului o pârghie uriașă — pentru că Iranul își poate convinge oricând aliații Houthi să ia măsuri drastice asupra strâmtorii, dacă situația regională o cere. Un precedent relevant: în perioada de vârf a războiului din Gaza, amenințările Houthi asupra apelor regionale au dus la implicarea directă a marinei americane în Marea Roșie, nave de război retrase ulterior sub pretextul predării securității către aliați regionali și europeni. Tiparul se repetă acum, doar că de această dată SUA aleg să nu se mai implice deloc militar, lăsând Arabia Saudită să negocieze practic direct cu o grupare pe care o considera, până de curând, o amenințare existențială.

Rămâne de văzut cât va rezista această „înțelegere tacită” între Washington și Houthi, mai ales dacă armistițiile fragile din regiune — inclusiv cel legat de conflictul Iran-SUA-Israel — se prăbușesc, iar presiunea asupra rutelor energetice globale crește din nou.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)