Hormuz: SUA reduce scutul aerian, cine plătește diferența?

ashingtonul a redus fereastra zilnică în care oferă protecție aeriană tancurilor petroliere care traversează Strâmtoarea Hormuz — oficial din motive de securitate, dar cronologia și declarațiile unui cercetător de la Center for Naval Analyses ridică o întrebare mai puțin confortabilă: cât din decizie ține de bani, nu de riscuri?

Potrivit unei relatări Financial Times preluate de The Cradle, din mai 2026 Statele Unite au încercat să rupă controlul Iranului asupra strâmtorii oferind protecție aeriană vaselor care navighează pe o rută sudică, lipită de coasta Omanului. Măsura a venit după ce Iranul a impus un blocaj al strâmtorii imediat după ce SUA și Israel au lansat, pe 28 februarie, un atac neprovocat asupra Republicii Islamice.

Fereastra de protecție, tăiată la jumătate

De la începutul lunii septembrie, SUA a limitat intervalele orare în care navele pot primi protecție de la aeronavele americane. Ceea ce înainte era o fereastră largă de timp a fost, potrivit e-mailurilor trimise de centrul naval de coordonare NCAGS (Naval Cooperation and Guidance for Shipping) către consultanții maritimi, „redus la două intervale orare specifice pe zi” începând de la debutul lunii septembrie.

Navele primesc acum recomandarea să își înceapă traversarea la ore fixe — de exemplu 9:00 dimineața — pentru a beneficia de acoperire aeriană. Un e-mail NCAGS explică: „Oferim acum ore de tranzit recomandate, care variază de la o zi la alta. Vasul dumneavoastră nu este obligat să navigheze în aceste intervale, dar este încurajat să o facă pentru a primi cel mai bun sprijin.” Un altul avertizează direct: „Tranzitarea în perioadele de întuneric nu s-a dovedit a fi cel mai sigur moment al zilei” — o formulare diplomatică pentru realitatea că atacurile iraniene se intensifică noaptea.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale: factorul cost

Aici apare elementul care nu prea se regăsește în comunicatele oficiale despre „securitate sporită”: banii. Joshua Tallis, cercetător la Center for Naval Analyses, a declarat că operarea aeronavelor avansate ale Marinei SUA costă între 25.000 și 75.000 de dolari pe oră. Coincidență sau nu, reducerea ferestrei de protecție survine exact în perioada în care conflictul se prelungește, iar costurile logistice ale unei operațiuni permanente de escortă devin greu de susținut pe termen lung. Cine beneficiază de o acoperire mai restrânsă? Nu neapărat armatorii — ci bugetul Pentagonului.

De la începutul războiului, forțele iraniene au atacat zeci de vase care încercau să traverseze strâmtoarea, limitând drastic exporturile de petrol ale aliaților americani din Golf. SUA a răspuns impunând un blocaj naval asupra porturilor iraniene, încercând să blocheze la rândul său exporturile petroliere ale Teheranului. Înainte de război, prin Hormuz treceau cel puțin 20% din exporturile mondiale de petrol — un procent care explică de ce fiecare oră de escortă aeriană cântărește atât de mult, la propriu, în dolari.

Escaladare de o parte și de alta

Atât Iranul, cât și SUA și-au intensificat atacurile asupra vaselor comerciale din regiune la începutul acestei săptămâni. Iranul a vizat două vase și opt tancuri petroliere în Hormuz, ca răspuns la lovituri americane asupra a cinci tancuri iraniene. SUA a lansat aceste lovituri după un atac al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) asupra unei nave de război americane, cu câteva zile înainte.

„Aceste ape nu sunt sigure”, a declarat Michelle Wiese Bockmann, analist la firma de informații maritime Windward, citată în presă. Potrivit estimărilor sale, exporturile de petrol ale țărilor din Golf, altele decât Iranul, se situau în august la aproximativ două treimi din nivelurile dinainte de război — diferența fiind acoperită în bună parte prin rute redirecționate pe conducte, tocmai pentru a ocoli Hormuz.

Negocieri paralele, cu Oman la masă

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmail Baghaei, a anunțat că miniștrii de externe din mai multe state din Golf urmau să se întâlnească în Oman pentru a discuta chestiuni regionale, inclusiv negocierile dintre Iran și Oman privind desemnarea unor rute sigure de tranzit prin strâmtoare. Baghaei a spus că speră ca întâlnirea să îmbunătățească înțelegerea dintre țările din regiune și să contribuie la securitatea regională comună.

Rămâne de văzut dacă un asemenea acord regional va compensa retragerea parțială a scutului american — sau dacă va fi doar o soluție tampon, în timp ce marile puteri își recalculează, discret, costurile unui război care pare departe de a se încheia.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)