BRICS și Iran: unitate de fațadă la summitul din New Delhi

eclarația comună adoptată de BRICS la summitul din New Delhi nu condamnă atacul american asupra Iranului — și tocmai această tăcere calculată spune mai mult decât orice comunicat oficial. Blocul cere „reținere maximă” într-un conflict în care doi dintre membrii săi, Iran și Emiratele Arabe Unite, se află pe baricade opuse.

Documentul, adoptat pe 12 septembrie în prima zi a summitului liderilor BRICS, exprimă „îngrijorare profundă” față de escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu și cere evitarea acțiunilor care ar putea agrava situația. Formulare diplomatică, da — dar și un semn clar că blocul nu a reușit să treacă peste propriile fracturi interne pentru a numi un agresor.

Cine e de partea cui, de fapt

Emiratele Arabe Unite s-au alăturat războiului împotriva Iranului, de partea aliaților săi, SUA și Israel. India, gazda summitului, este la rândul ei un aliat apropiat al Israelului și unul dintre principalii săi furnizori de armament — detaliu care nu a scăpat observatorilor și care ridică întrebarea firească: cât de „neutră” poate fi o platformă găzduită de un stat cu interese atât de clare într-o singură tabără?

Restul membrilor blocului — Brazilia, Rusia, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia și Indonezia — s-au regăsit în postura de a semna un text suficient de vag încât să nu supere pe nimeni, dar suficient de ferm încât să pară o poziție. Coincidență sau strategie de supraviețuire a unei alianțe eterogene? Cine beneficiază de o formulare atât de diplomatică încât nu spune nimic concret?

Efectul economic: Strâmtoarea Hormuz

Ca răspuns la atacul neprovocat americano-israelian din februarie, Iranul a închis efectiv Strâmtoarea Hormuz, ruta prin care trec exporturile energetice ale statelor din Golf către Asia. Închiderea a dus la o creștere bruscă a prețurilor la energie, cu efecte resimțite direct în economiile țărilor BRICS, în special în Asia — inclusiv, deloc întâmplător, în India și China, doi giganți energofagi ai blocului.

Declarația a reafirmat angajamentul statelor membre pentru soluționarea pașnică a disputelor internaționale „prin dialog, consultare și diplomație” și a exprimat îngrijorare față de „măsurile tarifare și netarifare unilaterale” care distorsionează comerțul global. Ceea ce nu se menționează explicit, dar pluteşte deasupra întregului text, este contextul mai larg: de la revenirea la Casa Albă, președintele Trump a folosit amenințarea tarifelor împotriva Chinei și Indiei și a impus sancțiuni economice suplimentare Iranului și Rusiei, plus sancțiuni secundare asupra oricui face comerț cu Teheranul.

Instalații nucleare „civile” lovite fără nume asumate

Comunicatul comun a exprimat „îngrijorare serioasă” privind atacurile asupra infrastructurii civile și a instalațiilor nucleare pașnice aflate sub garanțiile depline ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), catalogând astfel de acțiuni drept încălcări ale dreptului internațional. Deși SUA și Israel sunt cele care au efectuat aceste atacuri, declarația evită cu grijă să numească vreo țară — un exercițiu de echilibristică diplomatică ce ridică, din nou, întrebarea despre limitele reale ale „unității” BRICS.

Pe tema Gaza, textul cere menținerea armistițiului și accesul neîngrădit al ajutorului umanitar, se opune strămutării forțate a palestinienilor și susține crearea unui stat palestinian pe granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală. În privința Libanului, cere retragerea forțelor israeliene și respectarea armistițiului conform Rezoluției 1701 a Consiliului de Securitate ONU. Pe Siria, cere respectarea suveranității și un proces politic condus de sirieni, avertizează asupra riscului reprezentat de „luptători străini teroriști” și cere retragerea forțelor de ocupație străine — o formulare care, evident, vizează Israelul fără a-l numi direct.

Dedolarizare, energie și cine trage sforile financiare

Un element rareori scos în evidență de presa mainstream: declarația încurajează continuarea lucrului la sisteme de plăți transfrontaliere interoperabile și utilizarea sporită a monedelor naționale ale membrilor BRICS, în detrimentul dolarului american, pentru tranzacții comerciale și investiționale. Aceasta rămâne, de ani buni, ambiția tăcută dar persistentă a blocului — o mișcare lentă, dar constantă, către diminuarea dependenței de sistemul financiar dominat de dolar.

Declarația subliniază și importanța aprovizionării energetice sigure și a piețelor stabile, afirmând explicit că sursele fosile vor continua să joace un rol important, mai ales pentru economiile emergente și în curs de dezvoltare — o poziție care contrastează, cel puțin la nivel de accent, cu retorica occidentală axată pe tranziția verde accelerată. Totuși, documentul susține și o tranziție „justă, ordonată, echitabilă și incluzivă” către energie regenerabilă, în linie cu Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 7 al ONU.

Ce rămâne, la finalul zilei, este o alianță care vorbește într-un glas doar atunci când tăcerea servește tuturor părților deopotrivă. Cronologia — de la închiderea Hormuzului, la sancțiunile americane, până la summitul găzduit de un aliat al Israelului — ridică mai multe întrebări decât rezolvă declarația oficială.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)