Curtea Supremă pe 13 locuri: cine ar câștiga de fapt?

eea ce se prezintă drept o simplă propunere de reformă judiciară ascunde de fapt o strategie explicită de a garanta victorii politice permanente pentru un singur partid — iar de această dată nu vine de la un activist oarecare, ci de la un congresman democrat cu decenii de experiență în Washington.

Reprezentantul James Clyburn (Partidul Democrat, Carolina de Sud) a declarat la emisiunea „Meet the Press” de la NBC că susține extinderea Curții Supreme a SUA la treisprezece judecători — o „duzină de brutar”, cum a numit-o chiar el. Întrebat direct de moderatoarea Kristen Welker dacă sprijină apelul fostei vicepreședinte Kamala Harris pentru „împachetarea” Curții, Clyburn a răspuns fără ezitare: „Da, susțin. Cred că suntem într-o poziție care cere acțiuni semnificative din partea Congresului și ar trebui să extindem. Treisprezece este un număr bun.”

Coincidență sau nu, momentul ales pentru această declarație nu este întâmplător: apare exact în perioada în care presiunea pentru „împachetarea” Curții devine, potrivit unor analiști conservatori, un fel de test de loialitate obligatoriu pentru orice candidat democrat care vrea sprijin de partid. Cine beneficiază de fapt dintr-o Curte extinsă cu judecători aleși pe criterii ideologice? Răspunsul pare evident pentru cei care urmăresc jocul de putere din spatele scenei.

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este justificarea folosită de Clyburn pentru a susține această mutare radicală: el a invocat un scenariu alarmist, sugerând că fără o schimbare a componenței Curții, America s-ar putea întoarce la condiții similare celor dinainte de Războiul Civil. Clyburn a spus: „Amendamentele 13, 14 și 15 au fost interpretate diferit de-a lungul anilor. Am avut, în perioada Curții Warren, o interpretare a acestor amendamente pe care am crezut că va rămâne valabilă pentru viitorul țării. Acum avem o Curte Supremă care a decis să întoarcă cursul și să ducă această țară înapoi, aș spune, la deciziile judecătorului Taney, care spunea că niciun bărbat de culoare nu are drepturi pe care un om alb trebuie să le respecte.”

Cronologia ridică întrebări serioase: Clyburn recunoaște el însuși că interpretările constituționale au evoluat de-a lungul timpului — dar pare să considere acceptabilă doar evoluția care i se potrivește ideologic. Atâta vreme cât interpretările Curții s-au aliniat cu viziunea sa, totul a fost în regulă. Acum, când opinia majoritară diferă, soluția propusă nu este dezbaterea, ci schimbarea componenței instituției prin adăugarea unor voturi sigure liberale.

Nu este un caz izolat. Alți democrați au cerut anterior extinderea Curții pentru a răsturna decizii privind imigrația, iar fostul procuror general Eric Holder și strategul democrat James Carville au vorbit deschis despre miza reală: puterea și menținerea ei pe termen lung. Un profesor de drept a mers chiar mai departe, sugerând că o astfel de mutare ar garanta ca democrații să nu mai piardă niciodată o alegere națională — o afirmație care spune mai multe despre intențgoria reală decât orice discurs oficial despre „justiție”.

Context mai larg: proiectul de extindere a Curții Supreme nu este nou — a fost încercat și de Franklin D. Roosevelt în anii 1930, plan care a fost respins masiv de opinia publică și condamnat ulterior de istorici drept un abuz de putere. Faptul că acest model istoric, considerat eșuat, este readus acum ca soluție „modernă” ridică semne de întrebare asupra intențiilor reale din spatele retoricii actuale.

Sondajele arată constant că majoritatea americanilor se opun ideii de a „împacheta” Curtea. Pentru a depăși acest atașament față de sistemul constituțional existent, cetățenii trebuie convinși să fie fie extrem de furioși, fie extrem de speriați — și nu este o coincidență că retorica alarmistă crește exact în preajma alegerilor de la jumătatea mandatului. La alegerile trecute, mesajul a fost sfârșitul iminent al democrației. Acum, mesajul s-a mutat spre revenirea la condiții de sclavie.

Se poate fi în dezacord cu deciziile Curții fără a sugera că judecătorii sunt rasiști sau că vor să întoarcă țara la epoca dinaintea Războiului Civil. Sugestia că actuala Curte ar readuce America la perioada Dred Scott este considerată profund ofensatoare inclusiv de judecătorii conservatori, printre care Clarence Thomas, care este afro-american — un detaliu care, ciudat, lipsește din multe comentarii publice pe acest subiect.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)