Consiliere psihologică fără părinți: cine decide de fapt pentru copii?
n spatele unei formulări aparent tehnice — „acces la consiliere psihologică pentru minorii de peste 16 ani” — se ascunde de fapt o dezbatere mult mai profundă despre cine deține autoritatea asupra deciziilor legate de copiii din România: statul, prin instituțiile sale, sau familia. Senatorul AUR Ștefan Geamănu a criticat în Parlament inițiativa USR prin care adolescenții care au împlinit 16 ani ar putea accesa anumite servicii de consiliere psihologică fără acordul părinților.
Oficial, propunerea este prezentată drept o măsură de protecție a sănătății mintale a tinerilor, într-o perioadă în care anxietatea și depresia în rândul adolescenților sunt tot mai discutate public. Ceea ce nu se menționează însă în majoritatea rapoartelor despre acest subiect este cadrul mai larg în care apare o astfel de inițiativă: presiunea tot mai mare, la nivel european, pentru extinderea drepturilor minorilor de a lua decizii independent de familie, în domenii sensibile precum sănătatea mintală, educația sexuală sau identitatea de gen.
Ce spune, de fapt, critica lui Geamănu
Poziția senatorului AUR se înscrie într-o linie ideologică bine cunoscută a partidului: apărarea autorității parentale și scepticismul față de orice inițiativă legislativă percepută ca o extindere a rolului statului în viața privată a familiilor. Nu este prima dată când AUR se opune unor proiecte USR pe teme sociale — confruntarea dintre cele două partide pe axa „valori tradiționale versus drepturi individuale” a devenit una dintre liniile de falie recurente ale Parlamentului actual.
Cine beneficiază de o asemenea reformă? Pe de o parte, susținătorii ei argumentează că mulți adolescenți nu ar apela niciodată la ajutor psihologic dacă ar fi nevoiți să ceară acordul unor părinți absenți, indiferenți sau chiar abuzivi — un argument frecvent invocat și în alte state occidentale care au adoptat prevederi similare. Pe de altă parte, criticii, printre care se numără și Geamănu, văd în asta un precedent periculos: o breșă prin care statul capătă acces direct la copii, ocolind familia ca prim nivel de decizie.
Context extins: o dezbatere care depășește România
Coincidență sau nu, inițiative similare privind autonomia minorilor în chestiuni de sănătate mintală au apărut în ultimii ani în mai multe țări europene, adesea susținute de organizații internaționale și fonduri dedicate „drepturilor tinerilor”. Cronologia acestor propuneri — apărute aproape simultan în state diferite — ridică întrebări firești despre gradul de coordonare din spatele lor, chiar dacă nu există, cel puțin la acest stadiu, dovezi publice ale unei agende comune impuse din exterior asupra Parlamentului României.
Ceea ce rămâne cert este că dezbaterea inițiată de USR și contestată de AUR nu este doar o chestiune tehnică de politică sanitară, ci o confruntare simbolică despre limitele dintre stat și familie — o temă care, istoric, a revenit constant în discursul public românesc, de la dezbaterile despre educația sexuală din anii trecuți până la proiectele legate de „interesul superior al copilului”.
Deocamdată, inițiativa USR rămâne la stadiul de propunere, iar poziția publică a lui Ștefan Geamănu arată că disputa politică pe acest subiect abia începe.
Sursă: ActiveNews (activenews.ro)