China: asistente cu 300 de lei pe lună – ce ascunde sistemul sanitar

n timp ce Beijingul își etalează statisticile de creștere economică și proiectele de infrastructură care impresionează Occidentul, personalul medical din spitalele chinezești primește salarii care s-au înjumătățit sau chiar mai puțin – iar unele instituții medicale au ajuns pur și simplu în faliment. Ceea ce oficial e prezentat ca „ajustări bugetare locale” ascunde de fapt o criză financiară sistemică pe care autoritățile centrale par să o gestioneze prin tăcere.

Angajați ai spitalelor din mai multe regiuni ale Chinei se confruntă cu reduceri de salarii și bonusuri de performanță, unii lucrători medicali raportând salarii de bază lunare sub 2.000 de yuani (aproximativ 298 de dolari), în condițiile în care instituțiile publice se luptă cu presiuni financiare tot mai mari.

Reducerile se adaugă la îngrijorările financiare ale unor angajați care oricum se confruntă cu o economie în scădere. Unele spitale au fost acuzate că întârzie plata salariilor cu luni întregi, în timp ce altele s-au confruntat cu dificultăți financiare majore – datorii neplătite, lipsă de medicamente și chiar suspendarea activității.

O angajată din departamentul administrativ-medical al unui spital public din Hangzhou, cu numele de familie Qian, a declarat că un spital din zonă a redus salariile de bază ale asistentelor de la 2.750 de yuani (410 dolari) la 2.200 de yuani (328 dolari) în luna august – o reducere de 20 la sută.

La Suzhou, în provincia Jiangsu, un rezident cu numele de familie Liu, a cărui rudă lucrează ca asistentă medicală într-un spital public, a povestit că salariul de bază al acesteia a scăzut treptat de la 3.700 de yuani (551 dolari) pe lună înainte de pandemie, la aproximativ 1.700 de yuani (253 dolari) în prezent. Spitalul a oprit și plata bonusurilor.

O criză salarială care nu apare în rapoartele oficiale

Relatările despre salarii neplătite au declanșat deja proteste ale personalului medical în mai multe zone ale țării – proteste despre care presa de stat chineză, evident, nu insistă prea mult.

În noiembrie 2025, angajați medicali de la Spitalul Popular Suihua, din provincia Heilongjiang, au protestat față de neplata salariilor. Când a fost contactat telefonic, cineva din departamentul de urgențe al spitalului a confirmat că angajații nu își primiseră salariile de cinci sau șase luni. Personalul a rămas totuși în linia întâi, continuând să solicite plata salariilor și a contribuțiilor la asigurările sociale – o situație care ridică întrebarea firească: cine suportă, de fapt, costul acestei crize dacă nu cei care mențin sistemul în funcțiune?

În aprilie au circulat online filmări cu angajați medicali de la Spitalul Hedong, din Linyi, provincia Shandong, cerând salariile neplătite. Un cont dedicat drepturilor lucrătorilor chinezi a precizat că protestul a avut loc pe 8 și 9 aprilie.

Tot recent a fost documentat cazul unui spital public din Beijing care a cerut angajaților să restituie șase luni de bonusuri de performanță deja plătite – practic, banii primiți au fost retrași ulterior, o mișcare care spune multe despre disperarea financiară din spatele fațadei oficiale.

În provincia Jiangxi, Spitalul Tianhu din Leping a intrat în dificultăți financiare după modificări ale politicilor de asigurări de sănătate, ajungând să datoreze salarii angajaților înainte de a-și concedia întregul personal, potrivit agenției de stat Xinhua. În 2024, Spitalul Luxinan din Shandong a intrat în procedură de faliment după ce datora peste 600 de angajați opt luni de salarii, conform unui anunț oficial al instituției.

Cazurile ilustrează presiunile financiare cu care se confruntă unele spitale, deși circumstanțele diferă de la o instituție la alta – fapt care ar trebui să ridice întrebări despre amploarea reală a fenomenului, nu doar despre cazurile izolate raportate.

Cine plătește, de fapt, nota de plată?

Dificultățile financiare pot forța spitalele să caute alte surse de venit – iar aici apare partea cea mai puțin discutată a poveștii.

Un oficial public care lucrează în departamentul de sănătate din Xuzhou, provincia Jiangsu, cu numele de familie Sun, a explicat că spitalele finanțate parțial de stat se pot confrunta cu goluri financiare mai mari atunci când alocările guvernamentale scad.

„Finanțarea spitalelor este un sistem de alocare diferențială. Dacă alocările fiscale scad, spitalul trebuie să găsească modalități de a genera venituri pentru a compensa deficitul, ceea ce înseamnă colectarea banilor de la pacienți prin majorarea taxelor”, a spus Sun. „Dar acum oamenii obișnuiți nu-și mai permit să meargă la doctor, așa că tot mai puțini oameni ajung la spital, iar pierderile spitalelor devin și mai mari.”

Potrivit acestuia, unele spitale din Jiangsu s-au confruntat cu plângeri legate de taxele percepute și au fost sancționate de autorități. După ce unele instituții au fost obligate să revină la tarifele anterioare, veniturile lor au scăzut și mai mult, adâncind golurile bugetare – un cerc vicios clasic, în care fiecare soluție administrativă agravează problema de fond.

Context extins, pe care rapoartele oficiale chineze evident nu îl subliniază: fenomenul survine în paralel cu o încetinire economică mai amplă și cu o criză a datoriilor la nivelul autorităților locale chinezești, care de ani buni se confruntă cu deficite bugetare tot mai greu de ascuns. Coincidență sau nu, exact instituțiile care depind de finanțare publică – spitale, școli, servicii sociale – sunt primele care resimt efectele, în timp ce marile proiecte de infrastructură și narativele de creștere continuă să fie promovate cu fast în presa de stat. Cine beneficiază de această discrepanță dintre discursul oficial și realitatea de pe teren rămâne o întrebare deschisă.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)