Tillis lansează carte anti-Trump chiar când pleacă din Senat

enatorul republican Thom Tillis din Carolina de Nord a ales tocmai ultimul său an de mandat pentru a-și lansa o carte în care descrie cercul apropiat al lui Donald Trump drept „lingușitori, oameni fără coloană vertebrală și ciudați” — o cronologie care ridică, cel puțin, întrebări despre timing.

Apariția a avut loc joi la emisiunea Morning Joe de pe MS NOW, unde Tillis a folosit turul de promovare al cărții pentru a ataca frontal administrația din care, teoretic, face parte propriul partid. În aceeași intervenție, senatorul a lăudat activitatea procurorului general interimar Todd Blanche, pe care inițial îl blocase, alături de colegul său John Cornyn (R-TX), în Comisia Juridică a Senatului — nominalizare pe care a deblocat-o abia recent.

„Am ajuns la un vot favorabil pentru că Todd Blanche a acționat cu bună-credință, exact așa cum a făcut și atunci când a rezolvat problema pe care o aveam cu președintele și cu Jay Powell”, a declarat Tillis. Cine beneficiază de această schimbare bruscă de poziție, la doar câteva zile distanță de o campanie de promovare pentru o carte critică la adresa lui Trump? Ceea ce oficial e prezentat ca o simplă evoluție de opinie politică ar putea ascunde, de fapt, un calcul mult mai pragmatic legat de ieșirea din scenă.

Tillis a continuat criticile la adresa administrației, numind-o „dificilă” și acuzând anturajul prezidențial că „nu îl protejează pe președinte” și „nu îi oferă sfaturi nefalsificate”. A apărat totuși nominalizarea lui Blanche în fața gazdelor emisiunii, care au adus în discuție repetat trecutul acestuia ca avocat personal al lui Trump, sugerând că ar trebui exclus de la confirmare.

Un detaliu trecut cu vederea în majoritatea relatărilor: Tillis s-a declarat mândru că a „băgat furculița” în așa-numitul 1776 Fund, structură apărută dintr-o înțelegere între avocații președintelui Trump și IRS, după ce un contractor a scurs către presă declarații fiscale confidențiale. Coincidență sau nu, acest episod de scurgere de date fiscale rămâne unul dintre puținele fire nedezlegate complet din perioada respectivă — iar Tillis alege să-l menționeze tocmai acum, în plin turneu media.

Senatorul a mai afirmat că Trump „are dreptul” să fie furios pe Joe Biden, Hillary Clinton și Barack Obama, sugerând că narativul „hiper-persecuției judiciare” l-ar fi ajutat de fapt să câștige alegerile din 2024 — o observație care contrastează puternic cu tonul critic afișat față de restul administrației.

O carte lansată exact în pragul retragerii

Cartea, intitulată „How to Lose Friends and Antagonize Presidents: The Trouble with Sychophants, Courage Outsourcing, and Partisan Groupthink”, este descrisă de editor drept un „avertisment sumbru și dur, cu umor negru”, venit din partea „unui conservator adevărat care nu se sfiește de o confruntare într-un Congres care și-a pierdut curajul”.

Materialele de promovare merg mai departe, vorbind despre o lume a „lingușitorilor profitori și a idioților utili din Trump 2.0”, al căror nucleu ar fi format din așa-numiții „MAGATS” — termen inventat chiar de Tillis. Faptul că un senator republican în exercițiu alege să publice un asemenea atac tocmai în anul retragerii sale, fără riscul unor consecințe electorale directe, spune multe despre calculul din spatele momentului ales.

Locul lăsat liber de Tillis în Senat este disputat, la ora actuală, între republicanul Michael Whatley și democratul Roy Cooper — o cursă strânsă în care orice declarație publică a fostului deținător al scaunului poate influența, subtil, echilibrul de forțe.

Context extins: episodul se înscrie într-un tipar mai larg observat în ultimii ani în politica americană — foști sau ieșiți din funcție aleșii republicani care, eliberați de constrângerea realegerii, publică memorii critice la adresa propriei tabere chiar în momentul plecării. Întrebarea rămasă deschisă e dacă aceste „confesiuni” de ultim moment servesc adevărului istoric sau, mai degrabă, unei piețe media flămânde după conflict intern în GOP — și cine, în cele din urmă, câștigă financiar și politic din publicarea lor.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)