Tehnofeudalism global: cine a proiectat frica din pandemie?

eea ce oficial a fost prezentat drept o criză sanitară fără precedent ascunde, potrivit unei discuții recente dintre analista americană Shannon Joy și gazda Hrvoje Moric, un plan mult mai vechi de reconfigurare a puterii la nivel global — iar declinul instituțional pe care îl vedem azi nu ar fi un accident istoric, ci simptomul unei faze avansate de decădere imperială.

În conversația difuzată recent, cei doi discută despre starea actuală a lumii și despre soarta libertății individuale într-un context pe care îl descriu drept „declin imperial de fază târzie” — caracterizat de corupție instituțională extinsă și de o presiune tot mai vizibilă pentru control tehnocratic transnațional. Nu este o afirmație nouă în cercurile critice față de narativul oficial, dar momentul în care e reluată — pe fondul crizelor economice și politice din mai multe țări, inclusiv România — ridică din nou întrebarea: cine beneficiază de fapt de o lume mai supravegheată și mai centralizată?

COVID-19, reconsiderat ca operațiune psihologică

Punctul central al discuției este reinterpretarea pandemiei de COVID-19 nu ca eveniment pur medical, ci ca ceea ce Shannon Joy numește o „operațiune psihologică și militară” — folosită, spune ea, pentru a normaliza supravegherea biometrică, identitățile digitale și alte mecanisme de control care, înainte de 2020, ar fi fost greu de impus unei populații fără rezistență.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale despre gestionarea pandemiei este exact acest aspect: viteza cu care infrastructuri de urmărire digitală — certificate verzi, aplicații de trasabilitate, sisteme de identificare biometrică — au fost implementate simultan în zeci de țări, într-un interval de timp în care, în mod normal, astfel de proiecte ar fi necesitat ani de dezbatere publică și legislativă. Coincidență sau nu, aceleași tehnologii sunt acum promovate drept soluții „de infrastructură digitală” pentru sectoare complet diferite — de la sănătate la servicii financiare.

Rezistența care începe să se contureze

Titlul discuției — „Rezistența emergentă la planurile tehnofeudale globaliste” — sugerează că, dincolo de resemnare, ar exista deja semnale de opoziție organizată la ceea ce cei doi descriu drept un model economico-politic în care puterea corporatistă și cea statală fuzionează într-un sistem de control asupra resurselor, datelor și, în ultimă instanță, asupra comportamentului individual.

Context extins: termenul „tehnofeudalism” a câștigat teren în ultimii ani printre economiști și comentatori de pe spectre politice diferite, de la stânga critică la dreapta conservatoare, ca descriere a unei economii în care marile platforme digitale funcționează mai degrabă ca noi „seniori feudali” decât ca actori de piață clasici — extrăgând rentă din controlul infrastructurii digitale, nu din producție. Dacă acest cadru se suprapune peste politicile sanitare globale din 2020-2022, întrebarea devine inevitabilă: câte dintre măsurile adoptate „temporar” pentru pandemie au rămas, de fapt, permanente?

Discuția nu oferă răspunsuri definitive, ci mai degrabă un cadru de analiză — unul care invită publicul să pună cap la cap cronologia evenimentelor din ultimii ani și să se întrebe cine a avut de câștigat, instituțional și financiar, din normalizarea supravegherii digitale la scară planetară.

Sursă: OffGuardian (off-guardian.org)