Israel reduce loviturile din Gaza: cine cedează de fapt cui?

eea ce Israelul prezintă drept un gest de bunăvoință față de planul american de dezarmare a Hamas ascunde, de fapt, o realitate mai puțin confortabilă: armata israeliană a fost pusă sub o lesă politică mult mai scurtă decât înainte, iar decizia pare motivată nu de progresul negocierilor, ci de dorința de a evita o ruptură deschisă cu Donald Trump.

Oficiali israelieni din domeniul securității și politicii au declarat pentru Epoch Magazine Israel, pe 5 august, că șeful Statului Major al armatei israeliene (IDF), generalul locotenent Eyal Zamir, a ordonat ca fiecare lovitură țintită în Gaza să primească aprobarea sa personală. Până acum, astfel de operațiuni necesitau doar acordul comandantului Comandamentului de Sud al IDF. Conform noii directive, Zamir trebuie să obțină, în plus, autorizarea conducerii politice a Israelului înainte ca o lovitură să poată fi executată.

Cine a cerut, de fapt, oprirea loviturilor?

Potrivit acelorași surse, schimbarea a venit în urma unei cereri directe din partea lui Nickolay Mladenov, trimisul pentru Gaza al Board of Peace înființat de Trump, care a solicitat suspendarea loviturilor israeliene timp de două săptămâni, cât timp negocierile privind dezarmarea Hamas avansează. Cronologia ridică o întrebare simplă: de ce ar accepta Israel o restricție operațională majoră doar pentru a evita o „confruntare” cu Washingtonul? Oficialii citați spun explicit că Israelul vrea să demonstreze coordonare deplină cu Board of Peace și angajament față de planul în 20 de puncte al lui Trump — cu alte cuvinte, imaginea contează la fel de mult ca substanța.

Declarațiile au fost făcute la o zi după ce premierul Benjamin Netanyahu a expus public obiecțiile Israelului față de propunerea americană. Într-un mesaj video difuzat pe 4 august, Netanyahu a spus că Israelul nu se va retrage din pozițiile actuale din Gaza până când Hamas nu va fi complet dezarmat: „Președintele Trump și echipa sa cred că pot realiza dezarmarea Hamas și demilitarizarea Gaza. Examinăm acest lucru”, a declarat el, precizând că Washingtonul a trimis Israelului un proiect de propunere pe care guvernul său nu l-a acceptat, dar la care a transmis observații proprii. „Aceasta este poziția noastră. Rămânem fermi în apărarea intereselor noastre, atât înțelept, cât și hotărât”, a adăugat premierul israelian.

Un oficial israelian de rang înalt a precizat pentru Epoch Magazine Israel că, deși există noi restricții privind loviturile, militanții din Gaza nu vor beneficia de imunitate — oricine ar încerca să lovească trupele israeliene va rămâne o țintă.

Planul de dezarmare: cine controlează secvența evenimentelor?

Trump a anunțat pe 30 iulie că Board of Peace a ajuns la ceea ce el a numit un acord istoric pentru dezarmarea completă a Hamas și a altor grupări armate din Gaza. Conform aranjamentului propus, în etape, operațiunile militare urmau să se oprească înainte ca armamentul greu, tunelurile și site-urile de producție a armelor să fie scoase din funcțiune. Forțele israeliene s-ar retrage apoi, pe măsură ce dezarmarea avansează, în timp ce o Forță Internațională de Stabilizare și o nouă forță de poliție palestiniană, nou antrenată, ar prelua responsabilitatea securității. Potrivit oficialilor americani, Gaza ar urma să fie guvernată, în cele din urmă, de o administrație palestiniană tehnocrată, care ar lucra alături de Board of Peace.

Hamas și alte facțiuni palestiniene au convenit pe 31 iulie asupra unui proces gradual de catalogare și depozitare a armamentului, sub supravegherea Comitetului Național pentru Administrarea Gazei, conform Board of Peace. Rămâne însă un dispută centrală asupra ordinii pașilor — și aici se ascunde, de fapt, adevărata miză: Israelul susține că Hamas trebuie să se dezarmeze înainte ca trupele israeliene să se retragă din aproximativ 60% din Gaza pe care le controlează în prezent. Hamas susține, dimpotrivă, că Israelul trebuie să oprească mai întâi loviturile și să înceapă retragerea. Cine cedează primul într-o asemenea impas? Istoria negocierilor din regiune sugerează că răspunsul rareori favorizează partea mai slabă.

Board of Peace a avut, pe 3 august, la Ierusalim, o întâlnire descrisă drept „constructivă și detaliată” cu Netanyahu și alți oficiali israelieni. „Obiectivul este clar și nu este pus sub semnul întrebării: dezafectarea completă a armamentului din Fâșie și trecerea de la conducerea prin armă la guvernarea civilă”, a transmis organismul. „A ajunge acolo va fi un proces.”

Perspectiva unui acord a generat un optimism prudent printre unii locuitori ai Gazei, epuizați de aproape trei ani de război și strămutare. „Simțim un sentiment de bucurie când auzim aceste vești și sperăm că se vor adeveri”, a spus Fatima Mohammed, o locuitoare strămutată.

Context extins: episodul se înscrie într-un tipar mai larg în care planurile de „pace” americane pentru Orientul Mijlociu ajung, în practică, să fie negociate mai degrabă între Washington și Ierusalim decât între părțile aflate efectiv în conflict — o dinamică ce ridică, din nou, întrebarea cine deține de fapt controlul asupra cronologiei retragerii și cui îi servește, pe termen lung, menținerea aparenței de coordonare deplină cu administrația Trump.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)