Iran: cine profită de escaladarea ce începe chiar acum?

n timp ce Casa Albă vorbește despre „victorie” și presa mainstream americană transmite calm operațional, ordinul dat de Donald Trump pentru un atac masiv asupra infrastructurii energetice iraniene — programat să înceapă chiar în acest weekend — spune altă poveste: una în care războiul nu se termină niciodată exact atunci când opinia publică începe să obosească de el. Cronologia ridică semne de întrebare: exact quando sondajele arată că americanii nu mai cred în acest război, administrația anunță cea mai dură rundă de lovituri de până acum.

Potrivit Wall Street Journal și CBS News, președintele Trump a ordonat o nouă rundă de atacuri asupra Iranului, menită să forțeze capitularea Teheranului, cu posibil start chiar acum și o durată estimată de câteva zile. Surse citate de CBS vorbesc despre „una dintre cele mai dure campanii de bombardament de până acum” îndreptată către țintele energetice iraniene, cu discuții interne despre a încheia operațiunea înainte de deschiderea piețelor financiare de luni — o precizare care spune mult despre cine calculează, de fapt, costurile acestui război: nu doar generalii, ci și traderii.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale

Trump însuși a declarat, într-o ședință de cabinet ținută la Camp David, că lupta „merge bine” și că forțele americane „îi lovesc foarte tare”, sugerând că vor exista în continuare atacuri în săptămânile următoare. A adăugat că Iranul, fiind considerat „needemn de încredere” și „mincinos”, nu mai este un partener de negociere — o schimbare de retorică notabilă față de discursul inițial despre o soluție diplomatică rapidă.

Concomitent, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a susținut că Iranul nu mai poate să-și plătească trupele — fără să ofere dovezi concrete în sprijinul acestei afirmații — și că Washingtonul continuă să caute active iraniene de confiscat „peste tot în lume”. Joi au fost impuse sancțiuni suplimentare. Cine beneficiază de această presiune financiară constantă, dincolo de scopul declarat de a forța negocierile? Întrebarea rămâne deschisă.

Un sondaj recent AP-NORC arată însă că publicul american nu mai este de partea acestei strategii: aproximativ două treimi dintre adulții din SUA consideră că războiul cu Iranul, început pe 28 februarie 2026, nu a meritat efortul — inclusiv aproximativ 37% dintre republicani. Aprobarea lui Trump privind gestionarea conflictului a scăzut ușor față de luna precedentă.

Kuweit, Qeshm și un armistițiu care nu prea există

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe pakistanez, Tahir Andrabi, a declarat că discuțiile de mediere continuă „pentru normalizarea situației, în special în Strâmtoarea Hormuz” — însă, în fapt, oficialii americani au indicat că nici măcar nu caută negocieri în acest moment. Coincidență sau nu, declarațiile diplomatice de fațadă continuă exact în perioada în care armata americană pregătește o nouă rundă de atacuri.

După o serie de schimburi de lovituri joi dimineață, urmate de o perioadă de acalmie relativă vineri, armata iraniană a anunțat un atac cu drone asupra bazei americane Ahmad Al-Jaber din Kuweit, prezentat drept „represalii” pentru atacurile americane de o zi înainte asupra insulei Qeshm — atacuri în urma cărora au murit mai mulți militari iranieni și, potrivit relatărilor, o familie întreagă a fost ucisă când locuința le-a fost lovită, inclusiv un copil de 2 ani.

Agenția semi-oficială Tasnim a precizat că forțele armate iraniene au vizat hangare, sisteme de comunicații prin satelit și depozite de echipamente. Oficialii kuweitieni și Pentagonul nu au confirmat public atacul. Notabil: media iraniană nu a raportat noi lovituri americane pe teritoriul iranian peste noapte — o schimbare față de miercuri, când SUA au desfășurat ce oficialii au numit „un val greu de atacuri” împotriva pozițiilor iraniene.

„Escaladare orizontală” — planul B al Teheranului

Ali Akbar Dareini, cercetător la Centrul pentru Studii Strategice din Teheran, a oferit publicației Al Jazeera o perspectivă interesantă asupra gândirii strategice iraniene: Teheranul ar încerca să preîntâmpine viitoare atacuri americane, refuzând să permită Washingtonului „să decidă când începe războiul, când se oprește temporar și când se reia”. În timp ce Washingtonul practică ce Dareini numește „escaladare verticală” — intensificarea atacurilor militare — Iranul ar căuta o „escaladare orizontală”, extinzând conflictul din punct de vedere geografic. „Iranul vrea un sfârșit complet și permanent al războiului, altfel va fi un război regional de amploare”, a spus el.

În acest context, un detaliu circulat pe rețelele sociale merită atenție: SUA și Israel ar lua în considerare, potrivit unor surse citate de conturi specializate în conflicte, un blocaj terestru al Iranului, prin convingerea unor țări vecine — Irak, Pakistan, Turcia — să restricționeze traficul comercial. Pe platforma de predicții Polymarket, piața estimează doar 20% șanse ca un astfel de blocaj să fie anunțat ca încheiat până la 15 august 2026 — un indiciu că investitorii, cel puțin, nu se așteaptă la o rezolvare rapidă.

Petrolul și cine plătește nota de plată

Garda Revoluționară Iraniană (IRGC) a susținut că forțele sale au lovit doi tancuri petroliere care încercau să treacă prin Strâmtoarea Hormuz sub „escortă aeriană” americană, oprindu-le, în timp ce alte patru nave și-au schimbat traseul. Autoritatea de Management a Căii Navigabile din Golful Persic a anunțat că traficul prin strâmtoare nu mai este posibil din cauza acțiunilor agresive continue ale SUA — o afirmație greu de reconciliat cu declarația lui Trump că totul „merge bine” și că SUA „continuă să câștige”.

Prețul petrolului a urcat semnificativ vineri, în absența oricărui semn de dezescaladare și fără discuții reale între cele două părți — ambele pregătindu-se, în schimb, pentru noi runde de conflict. Cine beneficiază financiar de o criză energetică prelungită într-una dintre cele mai importante rute de transport petrolier din lume? Este o întrebare pe care rapoartele oficiale ocolesc constant, concentrându-se exclusiv pe justificările militare și diplomatice.

Dareini a descris o schimbare profundă în gândirea strategică a liderilor iranieni, care ar fi trecut de la o postură defensivă la una proactivă. „Iranienii sunt obosiți să sufere din cauza atacurilor limitate ale SUA”, a spus el, acuzând Washingtonul că folosește pauzele declarate drept „tactică de înșelăciune” pentru a se pregăti de fapt pentru noi operațiuni. „Era reținerii s-a încheiat. Iranul a decis că, dacă e nevoie, trebuie să ia măsuri militare preventive împotriva SUA.”

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)