Flock: șoferii Uber, plătiți să te supravegheze fără să știi

eea ce industria ride-sharing prezintă drept „inovație tehnologică pentru siguranță” ascunde, potrivit unui document oficial obținut printr-o cerere de acces la informații publice, un plan de transformare a sute de mii de oameni obișnuiți în agenți involuntari de supraveghere în masă.

O prezentare internă a companiei Flock Safety, obținută printr-o cerere de tip public records request, arată că firma de supraveghere a planificat să folosească camere de bord instalate în vehiculele a 350.000 de șoferi Uber, Lyft și curieri de livrare pentru a colecta date despre plăcuțele de înmatriculare și a le integra în rețeaua sa națională de recunoaștere automată a numerelor auto.

Ce nu se menționează în comunicatele oficiale

Practic, fiecare cursă Uber sau Lyft, fiecare livrare de mâncare, s-ar transforma într-un punct mobil de colectare de date pentru o bază națională de supraveghere — fără ca pasagerii sau, în multe cazuri, șoferii înșiși să fie pe deplin conștienți de amploarea rețelei în care sunt integrați. Documentul obținut arată intenția clară a companiei de a scala rețeaua de camere fixe, montate deja pe stâlpi și intersecții în sute de orașe americane, către o infrastructură mobilă, omniprezentă, care nu mai are nevoie de camere fixe pentru a acoperi un oraș — pentru că orașul întreg circulă deja cu senzori pe bord.

Cine beneficiază, de fapt, de o asemenea arhitectură de date? Companiile de ride-sharing capătă acces la venituri suplimentare din monetizarea infrastructurii lor de transport, firma de supraveghere capătă acoperire fără precedent, iar autoritățile — de la poliție locală până la agenții federale, care sunt deja clienți cunoscuți ai Flock — capătă, teoretic, acces la un flux de date de mobilitate mult mai dens decât cel oferit de camerele staționare.

Context mai larg: de la camere de trafic la infrastructură de stat privatizată

Această mișcare se înscrie într-un tablou mai amplu în care companii private construiesc, fără o dezbatere publică reală, infrastructuri de supraveghere care ar fi fost considerate inacceptabile dacă ar fi fost propuse direct de stat. Coincidență sau nu, modelul de „supraveghere ca serviciu” — în care instituțiile publice externalizează colectarea de date către firme private, evitând astfel controale legislative stricte aplicabile agențiilor guvernamentale — a devenit tot mai frecvent în ultimii ani, iar cazul Flock ridică din nou întrebarea unde se trasează linia dintre siguranță publică și supraveghere de masă normalizată prin capitalism de platformă.

Cronologia proiectului, așa cum reiese din documentul obținut, ridică întrebări legitime: câți dintre cei 350.000 de șoferi vizați știau, la momentul semnării contractelor cu platformele de ride-sharing sau livrare, că vehiculele lor ar putea deveni noduri într-o rețea națională de supraveghere? Și ce se întâmplă cu datele colectate atunci când un șofer nu mai lucrează pentru platformă, dar camera rămâne instalată?

Nu există, pe baza informațiilor disponibile public, dovezi că acest plan a fost deja implementat integral sau că toate cele 350.000 de vehicule menționate colectează efectiv date în acest moment — dar existența documentului arată clar direcția în care se mișcă industria supravegherii private, chiar dacă publicul larg nu a fost consultat niciodată în privința acestei extinderi.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)