Deputata USR Atanasiu și mecanismul de vânătoare online

eea ce este prezentat oficial drept o simplă „polemică pe Facebook” ascunde, la o privire mai atentă, un tipar care se repetă cu o regularitate care nu mai poate fi pusă doar pe seama întâmplării: cineva cu funcție publică cere, practic, mobilizarea unei mulțimi digitale împotriva unui cetățean privat.

Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, deputata USR Corina Atanasiu — cea care în trecut a îndemnat părinții să își retragă copiii de la ora de religie — a lansat o nouă provocare. Aceasta le-a cerut urmăritorilor săi să raporteze „în haită” și să o facă de râs public pe o profesoară de la un colegiu din București, femeie care are, potrivit sursei, opinii conservatoare și naționaliste exprimate pe rețelele sociale.

Cine beneficiază de o asemenea mobilizare?

Întrebarea pe care rapoartele instituționale rareori și-o pun este simplă: ce se întâmplă atunci când un om cu funcție de reprezentare publică — deci cu acces direct la o audiență și, indirect, la mecanismele statului — cheamă cetățenii să se coalizeze împotriva unui alt cetățean, pe motiv de opinie? Cronologia ridică semne de întrebare: apelul de a boicota ora de religie a venit înainte, iar acum apelul de a „raporta în haită” o profesoară vine ca o continuare logică a aceleiași linii de acțiune.

Nu se menționează în relatările oficiale ce anume ar fi scris profesoara vizată, dincolo de faptul că are opinii conservatoare și naționaliste — etichete care, în climatul actual, sunt tot mai des folosite pentru a justifica excluderea cuiva din spațiul public, chiar și atunci când nu există nicio faptă penală sau abatere profesională dovedită.

Contextul mai larg: instituțiile și populația majoritară

Fenomenul nu poate fi separat de un tablou mai amplu, vizibil de câțiva ani în România: o parte a clasei politice, unele ONG-uri, segmente ale mediului universitar și corporativ par să se coalizeze constant împotriva a ceea ce e numit, tot mai des în discursul „trezit”, populația majoritară — cea cu valori tradiționale, religioase sau naționale, considerată „nereeducată” de aceste cercuri. Coincidență sau nu, aceleași instrumente — raportarea în masă, presiunea publică, izolarea profesională — reapar de fiecare dată când cineva cu opinii conservatoare devine vizibil online.

Ce nu ne spun sursele oficiale este cum se articulează, în fapt, legătura dintre funcția politică a unei persoane și capacitatea acesteia de a mobiliza rapid mecanisme de presiune socială asupra unui simplu cadru didactic. Este un caz izolat de retorică agresivă pe Facebook, sau un exemplu dintr-un tipar mai larg de presiune asupra vocilor conservatoare din educație?

Pentru cei care urmăresc polarizarea tot mai acută din spațiul public românesc, cazul Atanasiu-Popa nu e doar o știre de o zi — este un studiu de caz despre cum se construiește, bucată cu bucată, un mecanism de intimidare colectivă îmbrăcat în hainele indignării morale.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)