Colombia, 1 miliard de dolari și ofensiva anti-FARC: cine câștigă

a doar câteva zile după învestitură, noul președinte columbian Abelardo De La Espriella — poreclit deja “El Tigre” și susținut deschis de administrația Trump — a lansat o ofensivă militară majoră împotriva disidenților FARC, iar cronologia evenimentelor merită privită cu mai multă atenție decât o simplă știre de conflict armat: anunțul unui pachet de securitate american de un miliard de dolari a venit exact în același interval cu primele lovituri militare, iar coincidența temporală nu e menționată aproape deloc în relatările oficiale.

Potrivit publicației locale Colombia One, operațiunea vizează structurile disidente ale FARC conduse de alias “Iván Mordisco”, cu lupte concentrate în zona rurală El Tambo, departamentul Cauca. Primele rapoarte indică cel puțin cinci membri ai grupării disidente uciși, în special în zonele El Recuerdo și dealul Santana. Populația civilă din regiune a rămas confinată din cauza focurilor de armă, potrivit relatărilor de pe teren.

Un miliard de dolari care „trebuie procesat cu Congresul SUA”

De La Espriella a anunțat duminică seara consolidarea alianței strategice dintre Columbia și Statele Unite, precizând că Washingtonul intenționează să aloce 1 miliard de dolari pentru un nou pachet de securitate — sumă care, spune el, „trebuie procesată în coordonare cu Congresul american”. Formularea asta, aparent tehnică, ridică o întrebare simplă: cine decide de fapt calendarul acestor fonduri și cui servesc ele în primul rând — statului columbian sau intereselor strategice americane în regiune? Noua agendă bilaterală vizează, oficial, întărirea forței publice columbiene, intensificarea luptei împotriva traficului de droguri și a crimei organizate transnaționale, recâștigarea controlului teritorial și extinderea cooperării tehnologice și de informații.

Nu întâmplător, chiar în aceeași perioadă a fost semnalată decolarea a cel puțin patru avioane de vânătoare Kfir de la baza Tolemaida cu direcția spre Amazon, ținta fiind, potrivit unor surse preliminare, chiar localizarea lui Iván Mordisco. Ce nu se explică public este dacă aceste mișcări militare au fost coordonate direct cu informații americane sau reprezintă o inițiativă strict columbiană — diferența nu e deloc lipsită de importanță geopolitică.

Reaper-ul care „schimbă regulile jocului”

Jurnalistul columbian Alberto Sierra a scris pe rețelele sociale că țara se pregătește să integreze drone MQ-9 Reaper — una dintre cele mai avansate platforme de supraveghere aeriană folosite împotriva organizațiilor armate. Argumentul lui Sierra este simplu: într-o țară unde geografia a permis grupărilor armate să dispară decenii întregi în junglă, munți și râuri, supravegherea permanentă „schimbă regulile”. Cine controlează informația controlează inițiativa — iar această capacitate tehnologică nu vine fără un preț strategic, fie el financiar sau de suveranitate operațională.

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: ceea ce se întâmplă în Columbia pare să facă parte dintr-un efort mai amplu al administrației Trump de a “restabili ordinea” în emisfera vestică, după ani în care guverne socialiste și marxiste au permis, spun criticii, expansiunea rețelelor narco-teroriste în condiții de anarhie generalizată. Un val de guverne de dreapta a măturat recent regiunea, iar Columbia devine ultimul — dar poate cel mai vizibil — exemplu al acestei realinieri politice, cu sprijin american explicit și finanțare deja anunțată.

Marxiștii lovesc înapoi

Reacția „narco-socialistă”, cum o numesc susținătorii lui De La Espriella, nu s-a lăsat așteptată: grupări de extremă stânga au lansat deja atacuri cu mașini-capcană împotriva noului guvern, în zile foarte apropiate de învestitură. Pe rețelele sociale, susținătorii guvernului vorbesc despre capturarea unui comandant disident FARC cunoscut ca „Menor” de către Brigada 29, precum și despre operațiuni ale forțelor speciale („Jungla”) în plantații de coca. Un utilizator citat pe X a rezumat starea de spirit: în doar 24 de ore, armata columbiană ar fi capturat și eliminat mai mulți narcotraficanți, extorsionatori și membri de gherilă, în timp ce vocile de stânga critică deja abordarea din perspectiva drepturilor omului.

Ce nu apare aproape deloc în relatările triumfaliste este întrebarea esențială: cine beneficiază pe termen lung de acest miliard de dolari american și de tehnologia de supraveghere care urmează să fie instalată permanent pe teritoriul columbian? Istoria intervențiilor de securitate din America Latină arată că astfel de „pachete” rareori rămân episoade izolate — iar dependența strategică ce se creează, odată instalată, este greu de inversat.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)