Iran-SUA: „low keying” sau doar o pauză înainte de următoarea mișcare?

ând președintele unei superputeri spune public că „joacă la mică putere” un conflict cu un stat înarmat nuclear până de curând, întrebarea firească nu e dacă spune adevărul, ci ce ascunde formularea aleasă cu grijă. Donald Trump a declarat duminică, într-un scurt interviu telefonic acordat Axios, că Statele Unite „low keying” abordarea față de Iran — adică lasă presiunea economică să facă treaba, în locul unei noi ofensive militare majore.

„Facem low keying. Negociem doar pe jumătate cu ei. Doar urmărim Iranul, cu inflația lui uriașă și cu faptul că nu au bani”, a spus Trump. Potrivit președintelui american, Iranul se află „într-o formă economică foarte proastă” și nu are bani nici măcar să-și plătească trupele, blocada navală americană intensificând și mai mult criza regimului de la Teheran.

Coincidență sau nu, tot Trump a remarcat că prețul petrolului a scăzut la puțin peste 75 de dolari pe baril — o cifră care reduce impactul conflictului asupra consumatorilor americani chiar în momentul în care Washingtonul așteaptă să vadă dacă Teheranul cedează. „Va funcționa. Întotdeauna funcționează. E ca un joc de șah”, a spus el pentru Axios.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Declarațiile vin la doar o săptămână după ce Trump lua în calcul o revenire la operațiuni militare de amploare împotriva Iranului. Axios a relatat că președintele a decis, până la urmă, să nu mai escaladeze deocamdată conflictul — iar aici apare un detaliu care nu se regăsește în mod obișnuit în rapoartele oficiale: un oficial american a argumentat că lupta activă îi permite regimului iranian să evite să confrunte consecințele reale ale războiului, adică distrugerea infrastructurii și adâncirea crizei economice. Cu alte cuvinte, absența bombardamentelor nu e neapărat un gest de bunăvoință, ci o strategie calculată de sufocare economică pe termen lung.

Administrația Trump se concentrează tot mai mult pe restabilirea traficului prin Strâmtoarea Ormuz, menținând în paralel presiunea militară și economică asupra Teheranului. The Wall Street Journal a scris duminică că Trump a sugerat în privat unor consilieri apropiați posibilitatea de a declara victorie în acest conflict chiar și fără un nou acord nuclear, atâta timp cât programul nuclear iranian rămâne blocat, iar strâmtoarea se redeschide complet.

Potrivit Journal, Trump crede că Teheranul nu va putea reactiva programul nuclear în timpul mandatului său, după distrugerea celor trei situri nucleare principale, și că informațiile americane ar detecta orice încercare de reconstrucție sau dezvoltare secretă a unei arme nucleare. De asemenea, ar crede că amenințarea unor noi lovituri americane va funcționa ca o descurajare permanentă. Un oficial de la Casa Albă a declarat pentru publicație că SUA „și-au îndeplinit toate obiectivele militare împotriva Iranului” și că Trump se concentrează acum pe „asigurarea fluxului energiei mondiale prin Strâmtoarea Ormuz”, păstrând totuși opțiunile militare deschise dacă Iranul continuă să vizeze nave.

Cine beneficiază de „strâmtoarea aproape deschisă”?

Trump a mai spus, joi, că blocada navală americană a lăsat Ormuz „un fel de deschis acum”, recunoscând totuși că Iranul păstrează capacitatea de a ataca nave cu rachete, drone și mine — o formulare care sună mai mult a compromis fragil decât a victorie clară. Teheranul, la rândul lui, și-a înăsprit cerințele privind strâmtoarea strategică, chiar în timp ce negocierile cu Omanul pentru un aranjament maritim interimar continuă.

Mohammad Bagher Zolghadr, pe atunci secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a declarat sâmbătă că Ormuz va rămâne închis până când Washingtonul „își corectează comportamentul”, cerând încetarea acțiunilor militare americane împotriva Iranului și aliaților săi regionali, ridicarea blocadei navale, retragerea trupelor din jurul Iranului, ridicarea sancțiunilor, deblocarea activelor iraniene înghețate și despăgubiri de război. Ministrul de Externe Abbas Araghchi a spus duminică că negocierile cu Omanul privind noi rute maritime sunt în „faza finală”, dar a insistat că un acord pe acest subiect nu va redeschide automat strâmtoarea. Potrivit lui Araghchi, Teheranul și Washingtonul nu negociază direct, ci fac schimb de mesaje prin intermediari — detaliu care spune multe despre nivelul real de încredere dintre cele două părți.

Ayatollahul Sadegh Amoli Larijani, președintele Consiliului de Expediență al Iranului — organism cu rol de arbitru între instituțiile de guvernare ale Republicii Islamice — a afirmat duminică, potrivit postului de stat Press TV, că Teheranul nu va renunța la controlul revendicat asupra strâmtorii „cu niciun preț” și că Ormuz „nu va reveni la condițiile anterioare”.

Schimbarea de gardă de la Teheran: cine câștigă influență?

Retorica tot mai sfidătoare a coincis, duminică, cu o remaniere semnificativă în vârful aparatului de securitate națională al Iranului — o mișcare care ar putea consolida figurile veterane ale Gărzii Revoluționare, în timp ce regimul se confruntă intern cu direcția de urmat față de Washington. Fostul comandant al IRGC, Mohsen Rezaei, care a condus Garda între 1981 și 1997, a fost numit secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, înlocuindu-l pe Zolghadr.

Rezaei, membru de multă vreme al eșalonului militar și de securitate al Republicii Islamice și, cel mai recent, consilier militar al liderului suprem Mojtaba Khamenei, este căutat de Argentina și rămâne subiectul unui mandat Interpol Roșu pentru presupusul rol în atentatul din 1994 asupra centrului comunității evreiești AMIA din Buenos Aires, în care au murit 85 de oameni — un detaliu rareori menționat în relatările despre remanierea de la Teheran, dar care spune multe despre cine ajunge acum la butoane. Rezaei declarase luna trecută că, pentru Iran, controlul asupra Strâmtorii Ormuz este „mai important decât zeci de bombe atomice”. Zolghadr, la rândul lui veteran al IRGC, a fost mutat într-o altă funcție de vârf, ca principal consilier politic al lui Khamenei.

The New York Times a scris că ascensiunea lui Rezaei ar putea semnala că aripa mai dură a establishment-ului iranian câștigă teren, pe fondul tensiunilor dintre guvernul președintelui Masoud Pezeshkian și figurile puternice din securitate în privința diplomației cu Washingtonul. Un expert iranian în securitate, citat de publicație, a sugerat că numirea ar putea funcționa și ca o contrapondere la președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, un alt fost comandant al Gărzii, care a jucat un rol central în negocierile cu Statele Unite.

Remanierea a avut loc chiar în ziua în care biroul lui Khamenei a susținut că liderul suprem, aproape invizibil în spațiul public, s-ar fi întâlnit recent cu Pezeshkian pentru a discuta economia țării, situația militară și viitorul conflictului. Khamenei nu a mai avut nicio apariție publică confirmată de când, potrivit unor relatări, ar fi fost rănit în lovitura inițială americano-israeliană din 28 februarie, care l-a ucis pe tatăl și predecesorul său, ayatollahul Ali Khamenei — și a rămas departe de ochii publicului de atunci. Pezeshkian a spus acum câteva zile că a comunica cu Khamenei este „foarte dificil în acest moment”, în timp ce alte surse apropiate guvernului iranian susțineau vineri că starea sa de sănătate s-ar fi deteriorat sever. Cronologia — rănire nemenționată oficial, tăcere prelungită, apoi anunțul unei întâlniri pe care nimeni nu o poate verifica independent — ridică, evident, mai multe întrebări decât răspunsuri.

Presiunea economică: „Economic Fury”

În paralel, administrația Trump a continuat să strângă șurubul economic evidențiat duminică de președinte. Prin campania Departamentului de Trezorerie numită „Economic Fury”, Washingtonul a vizat veniturile petroliere ale Iranului, rețelele de shadow-banking, operațiunile de achiziții militare și alte canale financiare folosite de regim și de IRGC.

În ciuda absenței unui acord mai amplu privind Ormuz, aproximativ opt milioane de barili de petrol părăsesc acum zilnic Golful prin culoarul sudic al strâmtorii, în coordonare cu armata americană, potrivit unui oficial american citat de Axios, Washingtonul urmărind să crească acest flux. Vicepreședintele JD Vance a declarat sâmbătă că administrația se așteaptă ca traficul de petrol și gaze din regiune să revină, în cele din urmă, la nivelurile dinaintea conflictului, subliniind însă că administrația judecă Teheranul după fapte, nu după promisiuni.

„Nu avem încredere. Verificăm”, a spus Vance. „Nu ne uităm la cuvintele oamenilor, ci la faptele lor.” Descriind confruntarea mai largă cu Iranul drept încă nerezolvată, Vance a spus că administrația va continua să folosească întreaga gamă de instrumente de presiune disponibile: „Lucrul acesta nu s-a terminat. Evident, nici nu e la început. Suntem la mijlocul jocului și aplicăm o serie întreagă de instrumente — diplomatice, economice, militare — pentru a obține cel mai bun rezultat pentru poporul american.”

Rămâne de văzut dacă „jocul de șah” invocat de Trump e într-adevăr o strategie de răbdare calculată sau doar o pauză tactică înaintea unei noi escaladări — mai ales într-un context regional în care România însăși resimte deja efectele indirecte ale acestui conflict, prin prețurile la carburanți, printre cele mai mari creșteri din UE în ultimele luni.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)