Filibusterul din Senatul SUA: cine ține presiunea și de ce?

ând un senator republican recunoaște public că Senatul american funcționează după reguli nescrise pe care publicul nu le vede niciodată la lucru, întrebarea firească nu e „de ce vorbește acum”, ci „ce s-a întâmplat până acum de nu s-a vorbit”. Senatorul Rick Scott (R-FL) a declarat că republicanii din Senat vor „menține presiunea” pentru a continua voturile și adoptarea proiectelor de lege — o afirmație care, la prima vedere, pare rutină politică, dar care ridică o serie de întrebări despre cum funcționează de fapt mecanismul legislativ pe care mulți americani îl idealizează.

Într-o apariție la emisiunea Breitbart News Saturday, moderatorul Bradley Jaye l-a întrebat pe Scott dacă Senatul va reuși să „continue ritmul” voturilor și al adoptării legilor. Răspunsul lui Scott merită citit cu atenție: „Vom continua să vorbim — în fiecare miercuri, vom continua să vorbim despre filibuster și despre modul în care ar trebui să funcționeze. Nu vom scăpa de el; regula spune că trebuie să vorbești. Așa că vom continua să împingem lucrurile înainte. Dacă vreți să blocați și să ne împiedicați să adoptăm legi, democraților, atunci va trebui să stați tot timpul pe podium și să vorbiți.”

Ceea ce nu se menționează explicit în declarațiile oficiale este cât de rar se ajunge, de fapt, la acest scenariu al „vorbitului continuu” — imaginea clasică a senatorului care ține un discurs-maraton pentru a bloca o lege, atât de familiară din filmele americane, pare mai degrabă folclor politic decât realitate cotidiană. Scott recunoaște chiar el acest decalaj între percepție și practică.

„Vom menține presiunea. Vom continua să vorbim cu Thune… nu doar cu Thune, ci cu toți colegii noștri, pentru a duce lucrurile la bun sfârșit”, a mai spus Scott, referindu-se la liderul majorității republicane din Senat. Cine beneficiază de această presiune constantă? Oficial, cetățenii americani care așteaptă legi adoptate. Neoficial, calculul rămâne unul strict de partid — un aspect pe care declarațiile publice îl ocolesc cu grijă.

Scott a mai vorbit despre existența unui „angajament de a continua lucrul pe securitatea electorală” — un subiect sensibil, mai ales în contextul mai larg al neîncrederii publice americane în procesele electorale, un fenomen care are ecouri și dincolo de granițele SUA, inclusiv în discuțiile despre interferențe externe în alegeri din diverse democrații occidentale.

Întrebat despre o scrisoare pe care o trimisese publicației Wall Street Journal, intitulată „Abuzul de filibuster a distrus dezbaterea din Senat”, Scott a explicat că instituția trebuie să „înceapă să lucreze cinci zile pe săptămână” și să fie sinceră cu privire la propriile îngrijorări.

„Toți am văzut filmul Mr. Smith Goes to Washington. Ceea ce cred eu că publicul crede este că stăm cu toții pe podiumul Senatului și vorbim unii cu alții. Nu o facem”, a spus Scott, sugerând o distanță clară între imaginea idealizată a democrației americane și mecanismele reale din culise.

Senatorul a adăugat un detaliu care spune multe despre programul real de lucru al legislativului american: „Sunt un om de afaceri, am muncit șapte zile pe săptămână. Când am ajuns aici, credeam că voi lucra duminică seara sau luni dimineață devreme, și voi termina vineri seara. Ajungem aici la 5:30 luni și terminăm la 1:45 joi. Deci, ăsta e primul lucru.”

Cronologia acestor declarații — făcute public, la o emisiune conservatoare, într-un moment de blocaj legislativ — ridică întrebarea dacă miza reală nu e informarea publicului, ci presiunea calculată asupra propriei tabere parlamentare, într-un joc de imagine dinaintea unor bătălii legislative mai mari.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)